Marele tată
Foșnetul frunzelor de pe tulpina porumbului. Foșnetul lor în momentul atingerii tale, a corpului tău. Răsuflarea lor la atingerea ta, la ruperea păpușii de porumb, la smulgerea ei. Mirosul adunat în apropierea nărilor mele, zgârietura severă și rea de pe mâna mea. Zgomotul făcut la ridicarea grămezii, la înălțarea ei, zgomot amplificat cu fiecare înălțare, cu fiecare ridicare.
Fiecare pas, fiecare pas înainte, încet, foșnitor, pas, pași prin și odată cu foșnetul. Atingerea pământului cu fiecare talpă așezată pe el. Aruncarea păpușilor de porumb în cutia căruței, mișcările capului frumos al calului, nechezatul lui sigur și îndrăzneț. Siguranță. Întinderea mușchilor la fiecare pas, la fiecare tragere a căruței încărcate.
Corpul încordat (încomat), aplecat spre pământ ca o închinare sublimă, sublimată, completă. Mersul sigur și tropăitor. Din nou siguranță, bucurie a alergării, capul în vânt. Fornăitul de mulțumire, mulțumitor, nărăvaș. Înapoi în lume.
Facebook
WhatsApp
TikTok
