PROF.INV. PRIMAR ALINA SIMIONESCU
PROF. INV. PRIMAR IONELA BURLĂCESCU
Cartea este o comoară fără de preţ, în care unii oameni îşi adună cele mai frumoase gânduri pentru ca alţii să le poată folosi în voie:cartea este învăţătorul care te conduce la bine, te face să te bucuri.
De-a lungul vremii mulţi scriitori au definit şi arătat cu multă prisosinţă influenţa pe care o exercită asupra educării omului cartea.Astfel, Costin Miron spunea despre cititul cărţilor ,, … nu este alta mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă decât cititul cărţilor’’, iar Alexandru Vlahuţă zicea :,, este un fel de S.O.S. al sufletului’’.
O lectură e o preţioasă sursă de exerciţiu empatic, fiindcă putem juca multiple roluri chiar în calitate de cititor al unei cărţi bune , din care să învăţăm mai multe decât ne-am fi închipuit vreodată.
Trebuie să citim pentru că în felul acesta ne umplem golurile din viaţa noastră, pentru că reuşim să gustăm puţin din univers :alte culturi, alte continente,alte vremuri.Uneori , găsim în cărţi răspunsuri la întrebări nerostite.Un mare filozof spunea odată:,,Poartă o haină veche şi cumpără o carte nouă!’’(Austin Phelps)
Lectura operelor literare, ca mijloc de instrucţie şi educaţie, are o importanţă deosebită în pregătirea tinerilor la intrarea în viaţă, în alegerea profesiei si a modelului de urmat.
Şcoala are menirea de a forma un lector competent, dar şi un cititor care să-şi formeze gustul propriu pentru lectură, astfel încât să fie un cititor activ pe tot parcursul vieţii. Faptul că programele actuale sunt puse sub semnul comunicării are drept consecinţă conceperea lecturii atât ca act de cunoaştere cât şi ca act de comunicare (textul devine astfel dinamic, fiind un dialog al receptorului cu textul, participare activã la procesul de reconstruire a sensurilor).
Pe de altă parte, activităţile de producere a mesajelor orale si scrise pe marginea textelor discutate în clasă au o pondere importantă în cadrul orelor de literatură pentru că ele demonstrează nivelul abilităţilor de înţelegere, analiză şi interpretare ale fiecărui elev. Pentru a transforma elevii în cititori mai buni este nevoie de o viziune integratoare, de o regie, de „o punere în scenă”, regizorul aşteptat fiind profesorul. Un prim pas al acestei puneri în scenă este clarificarea ţintelor lecturii în şcoalã, a competenţelor şi atitudinilor pe care profesorul îşi propune, conform programei, să le formeze prin studiul literaturii. Scopul studiului literaturii în şcoală este formarea unor abilităţi (competenţe) pentru diverse tipuri de lectură: lectura de informare, lectura de plăcere, lectura instituţionalizată.
Se cunoaşte foarte bine importanţa lecturilor literare la vârsta şcolarǎ micǎ,deoarece are un mare impact asupra dezvoltǎrii personalitǎţii copilului din toate punctele de vedere : îmbogǎţeşte orizontul de culturǎ al elevilor,le oferǎ exemple de conduitǎ moralǎ superioarǎ,le prezintǎ cazuri de comportamente pentru a-i învǎţa sa distingǎ binele de rǎu,le dezvoltǎ gândirea,imaginaţa,capacitatea de comunicare.
Îndrumarea lecturii elevilor este o acţiune dificilă şi de durată. Misiunea de a se ocupa de lecturile şcolarilor o au toate cadrele didactice: invaţătorii, profesorii diriginţii, profesorii de toate specialităţile
Un obiectiv important pentru fiecare clasă, dar mai ales pentru profesorul/învăţător, este trezirea interesului elevilor pentru lectură. Odată format, gustul pentru lectură se poate transforma într-o adevărată pasiune, care se poate resimţi toată viaţa.
Deseori cărţile sunt asociate cu nişte uşi magice, care se deschid spre numeroase lumi noi şi diferite. Ele oferă oportunităţi de a descoperi lucruri inedite, a trăi emoţii împreună cu personajele operelor citite. În contextul educaţional actual, când televizorul, computerul, internetul ocupă mult din timpul şi preocupările elevilor, este mai important, dar şi mai greu să-i orientăm pe copii spre lectura cărţilor. Motivaţia pentru lectură este un aspect important de care trebuie să fie preocupate cadrele didactice, părinţii, agenţii educaţionali din comunitate.
Copiii au nevoie de motivaţie când vine vorba de anumite activităţi, cum ar fi cititul,
deoarece majoritatea nu sunt interesaţi de acest lucru şi preferă să se joace pe computer.
Niciodată nu poţi obţine nimic impunând ceva, cuiva… Trebuie să căutăm să stimulăm interesul în funcţie de interesele fiecărui copil. El trebuie lăsat să se manifeste , să citească ceea ce îi place şi apoi să-şi spună impresiile în aşa mod încât colegii lui vor fi şi ei motivaţi… pentru că oamenii pot fi uşor impresionaţi când vorbeşti cu pasiune.
În stimularea interesului elevilor pentru lectură am desfăşurat diverse activităţi :
-citirea cărţilor/textelor oriunde, inclusiv afară dacă vremea le permite;
-selectarea corespunzătoare a lecturilor, care să respecte particularităţile de vârstă şi realităţile sociale;
-realizarea unui jurnal de lectură personalizat-unde elevii işi notează datele biografice despre autor (pentru a face primul pas spre documentarea individuală, atât de necesară unui elev), titlul (atât al textului, cât şi al cărţii din care făcea parte), subiectul (sub forma unei povestiri extrem de scurte, asemănătoare unui plan dezvoltat de idei), portrete de personaje (succinte, cu calităţi, defecte şi acţiuni caracteristice), expresii cu valoare artistică stilistică (pe care le pot folosi mai târziu în compuneri), desene cu scene din lectură;
-activităţi unde cei mari le citesc celor mici;
-acordarea de diplome pentru fiecare cinci lecturi citite;
-în orele de lectură facem scurte prezentări ale carţilor/textelor citite cu scopul de a-i determina pe colegii noştri să citeasca aceste carţi;
– Realizarea unor coperte ale cărţilor citite ;
-Reclamă pentru cartea/textul citit;
-CARNAVALUL CARŢII- prezentarea unor personaje în costumaţiile adecvate din cărţile citite ;
-folosim unele metode şi strategii didactice interactive: ciorchinele, explozia stelară, copacul ideilor, brainstorming-ul, metoda cadranelor, cvintetul, cubul, povestea in cerc, metoda R.A.I, jurnalul cu dublă intrare, pălăriile gânditoare, dramatizări,ghicitori despre poveşti, metoda proiectului, etc;
-indrumăm părinţii să citească împreună cu copilul -,,lectura de seară’’ ;
De asemenea, elevii trebuie să fie învăţaţi cum să împrumute cărţi de la biblioteca şcolii/clasei, cum să le păstreze .
Alături de ei, bibliotecarul poate organiza acţiuni pentru promovarea cărţii şi stimularea interesului pentru lectură. Eficacitatea îndrumării lecturii depinde nu numai de o temeinică documentare pedagogicã şi o bogată cultură generală, ci şi de cunoaşterea preferinţelor elevilor, care variază în funcţie de vârstă, temperament, mediu social şi de ambianţa colectivului şcolar..
Ȋn orele de limba şi literatura romană/lectură noi încercăm pe cât posibil sǎ le dezvoltăm elevilor noştri gustul pentru citit,deşi este o misiune foarte grea. Din pǎcate foarte puţini copii citesc de dragul de a descoperi lumea, de a gǎsi mai multe informaţii sau pentru cultivarea unor trǎsǎturi morale. Cei mai mulţi citesc pentru cǎ le impun acest lucru, dându-le temǎ sǎptǎmânalǎ câte o lecturǎ de studiat. Este important sǎ respectǎm anumite exigenţe atunci când facem o recomandare de lecturǎ. Textul literar trebuie sǎ se potriveascǎ gradului de dezvoltare din punctul de vedere al experienţei de viaţǎ, al gândirii,al limbajului, al trǎirilor psihice, al imaginatiei, sǎ deţinǎ valori estetice şi etice, sǎ se refere la universul de viaţǎ propriu copiilor sau un univers inteligibil lor. Am mai încercat şi o altǎ abordare a acestui subiect, în cadrul disciplinii opţionale ,,Micul actor”sau prin organizarea multor activitǎţi extracurriculare atractive, antrenante şi stimulative pe tema cǎrţii de lecturǎ, la care elevii au participat cu mare însufleţire şi chiar cu talent artistic, costumându-se în multe din personajele îndrǎgite din cǎrţile citite şi interpretându-le rolurile în faţa colegilor, pǎrinţilor şi a altor invitaţi.
Pe lângǎ povestirea folositǎ în clasele mici şi recenzia poate fi utilǎ în clasele a-III-a şi a-IV-a. Este vorba de prezentarea lucrǎrilor recomandate, şi, mai ales, de a le cere elevilor sǎ formuleze propriile lor pǎreri despre creaţiile citite. Ȋnvǎţǎtorul va dirija cu atenţie “comentariul” respectiv prin întrebǎri adecvate. Elevii pot fi solicitaţi sǎ-şi formuleze pǎrerile asupra operei respective în scris, dupǎ un plan bine stabilit,care poate cuprinde: 1) autorul, titlul cǎrţii; 2) despre ce se povesteşte în cartea respectivǎ-conţinutul foarte pe scurt; 3) ce episod sau fragment i-a atras atenţia în mod deosebit şi de ce.
Lecţiile de popularizare a cǎrţilor unor scriitori constituie,de asemenea,un mijloc de îndrumare a lecturii suplimentare,în cadrul acestora se analizeazǎ o anume creaţie a unui scriitor cunoscut.Copiii îşi reamintesc fragmente din operele lui cunoscute fie din manual,fie din alte surse. Se prezintǎ cartea, care este expusǎ pentru a putea fi vǎzutǎ de elevi, în final se poartǎ o scurtǎ discuţie generalizatoare despre scriitorul şi operele respective, iar copiii îşi noteazǎ în caiete titlurile acestora, pentru a le putea procura de la bibliotecǎ sau de la librǎrie.
Lecţiile în cadrul bibliotecii din şcoalǎ vin sǎ-i relaţioneze pe elevi în mod direct cu lumea fascinantǎ a cǎrţilor.Esta de dorit ca biblioteca sǎ ofere spaţiul necesar bunei desfǎşurǎri a lecţiei şi un numǎr suficient de exemplare din volumul în care se aflǎ opera studiatǎ. La activitate poate participa cu completǎri şi bibliotecarul şcolii. Lectura surprizǎ este o formǎ plǎcutǎ de a veni în contact cu opera unui autor. Elevii primesc la sfârşitul unei zile de curs câte o carte/copie xeroxatǎ a textului care se doreşte a fi lecturat acasǎ.O variantǎ a acestui procedeu constǎ în citirea unui scurt şi atractiv fragment în clasǎ, lǎsându-le elevilor plǎcerea finalizǎrii personale a lecturii.
Copiii trebuie învǎţaţi cǎ o carte nu poate fi cititǎ la voia întâmplǎrii şi nici în grabǎ, sǎ pozǎm cǎ suntem cititori pasionaţi. Odatǎ format, gustul pentru lecturǎ se poate transforma în clasa a-IV-a într-o adevǎratǎ pasiune. Micii cititori trebuie sǎ înţeleagǎ cǎ dragostea de carte şi lectura ei este nespus de beneficǎ oricǎrui om. Cartea rǎsplǎteşte generos dragostea ce i-o purtǎm,ea te instruieşte chiar şi fǎrǎ sǎ i-o ceri şi, poate, când nici n-o doreşti. Dacǎ dascǎlul ştie sǎ îndrume bine lectura, cartea devine partener de viaţǎ al elevilor, acel prieten devotat,ca un vehicol plǎcut, gratuit care îi poartǎ prin toatǎ lumea, prea mare pentru a fi strǎbǎtutǎ altfel. Nicolae Iorga spunea un mare adevǎr despre carte:,, Cultura unui om se formeazǎ, în primul rând, prin lecturǎ. De aceea, din fragedǎ copilǎrie, e bine sǎ iubim cartea, sǎ o citim, sǎ o pǎstrǎm cu grijǎ, ca pe un bun de preţ.”
– Lectura educă și disciplinează- in toate cărțile sunt personaje bune și personaje negative. Și aproape în orice carte vedem că oamenii răi, cu multe defecte sau apucături nefaste, sfârșesc rău. Pe principiul binele învinge răul, elevul va învăța că prin tertipuri și răutate nu va ajunge nicăieri. Și datorită cărților își va dori să fie bun, drept, muncitor. De aceea putem spune :
AI CARTE, AI PARTE …
- De un vocabular bogat, inteligenta…
- De usurinta in exprimare…
- De informatii…
- De o cultura generala care iti va permite sa abordezi orice subiect de conversatie…
- De calatorii imaginare…
- De momente de destindere…
BIBLIOGRAFIE: * Nuţǎ Silvia,”Metodica predǎrii limbii române în clasele primare”,Ed. Aramis,
BIBLIOGRAFIE: * Nuţǎ Silvia,”Metodica predǎrii limbii române în clasele primare”,Ed. Aramis, Bucureşti,2000; * Ȋnvǎţǎmântul primar,Nr.4,Ed. Miniped,Bucureşti,2008; *Şerdean Ioan,”Didactica limbii şi literaturii române în învǎţǎmântul primar”,Ed.Corint, Bucureşti,2005.
Facebook
WhatsApp
TikTok
