Prima mare sărbătoare a lunii decembrie este Sfântul Nicolae ( 6 decembrie), numită, în Calendarul popular, Moş Nicolae.
Sfântul Nicolae a fost episcop din Myra, mort în anul 342, apărător al dreptei credinţe în Iisus. În tradiţiile româneşti are şi alte atribuţii: apare pe un cal alb, sugerând, astfel, prima zăpadă care cade în decembrie, păzeşte soarele care încearcă să lase lumea fără lumină, stăpâneşte apele, fiind patron al corăbierilor, apără soldaţii în război.
Moş Nicolae este, mai ales, protectorul copiilor, cărora le lasă daruri în ghetuţe în noaptea de 5/6 decembrie, cu o condiţie, şi anume, să fi fost cuminţi şi ascultători tot anul ce a trecut. Cei care au fost leneşi şi neascultători vor fi pedepsiţi primind nişte beţe, foarte utile părinţilor.
Conform Ancăi Rizoiu, referent etnografic, de ziua Sfântului Nicolae se fac vrăji, farmece şi pronosticuri meteorologice, se pun crenguţe de pomi fructiferi în apă, pentru a fi înflorite de Anul Nou, când se aprecia rodul livezilor, sau, erau folosite pentru a merge cu sorcova.
Oamenii de la sate cred că, iarna începe la Sfântul Nicolae. Acesta este un moş bătrân, cu barbă albă care trebuie să-şi scuture barba şi atunci trebuie să ningă neapărat. Dacă se întâmplă să rămână locul negru se zice că a întinerit Sfântul.