A apărut un nou sindrom al patologiei sociale: se numește doct Ice Bucket Challange, adică, mai pe românește, provocarea găleții cu gheață. Cred că știți deja în ce constă. Sunteti provocați să plătiți o sumă de bani sau, în schimb, să vă turnați în cap o găleată de apă rece, eventual cu cuburi de gheață în ea. Cică asta este o formă de a atrage atenția asupra unei probleme sociale – ca de exemplu boala scleroza laterală amiotrofică. Unele vedete sau milionarii își toarnă și găleata de gheață în cap, asta cât mai vizibil posibil, dar donează și o sumă de bani pentru această cauză. Frumos până aici. Dar vedem cum foarte puțin știu de ce se face acest gest. Rămâne doar semnul fără semnificația sa. Adică văd prostime multă cum doar se amuză să vadă cum un primar își toarnă în cap respectiva găleată, iar acest lucru îi amuză teribil. Și atât. Au apărut chiar variante în țările cu o lipsă mai mare sau mai mică de apă. În Fâșia Gaza, de exemplu, a apărut varianta găleții cu moloz. Tot un semnal social. Dar rezultatul? Nimic! Fără infime realizări avem parte doar de o mascaradă în care tabloidizăm și mai mult. Ne amuzăm ieftin și doar atât. Transformăm într-o bagatelă și o caricatură cumplită un gest care ar fi putut fi nobil. Oare e greu să gândim o provocare anti-sărăcie? Adică se ia o vedetă sau orice individ cu dare de mână și tot în văzul televiziunii – căci tot le place expunerea – să facă un gest mărunt pentru a face fericit un sărac. Să îi dea trei mese pentru o zi, să îl îmbrace din cap până în picioare, să îi dea bilete la teatru, să îi ofere o excursie… În loc să ne turnăm cenușă în cap – după modelul evreiesc – nu ar fi mai bine să facem o acțiune măruntă? Citeam un articol, imediat după ce ma dezgusta încă o dată găleata vestită, cum o bătrână de 99 de ani coase o rochiță pe zi pentru un copil din Africa. No comment! Oare o găleată de apă risipită nu ar însemna de mii de ori mai mult dacă ar fi trimisă în zonele sărace ale planetei pentru un amărât care nu cunoaște gustul apei curate?