Știu că poate nu-i de supliment, da io vi-o spun. Poate pe cei care aveți copii să vă intereseze…
Toată copilăria mea am visat să am biciul lui tata, era un bici frumos, cu coada scurtă și cu sfârc colorat, cu care tata, în loc de îndemn, mângâia aerul de deasupra spinărilor cailor de la căruța cu care mergeam să adunăm pepenii, dintr-un lan de porumb, în care un prieten îl lăsase pe tata să-i cultive, undeva, la poalele dealurilor Pripocului, de lângă Lancrămul lui Blaga, la câțiva kilometrii de Sebeș Alba… Îmi doream biciul, pe care să-l țin până la Anul Nou, ca să mă dau mare in „gașca” cu care colindam de „Plugușor”. La un moment dat, pe la un sfârșit de august, mă pomenesc cu tata care-mi spune: „ ia du-te mă` pân`la magazine ( care era în fundul curții ) și bagă pepenii ăia înăuntru. Și uite, după ce termini, îți dau biciul ăla cu care mă tot bați la cap”… Am alergat într-un suflet, numai că odată ajuns în fundul curții , am dat peste o grămadă de pepeni cam mare, vreo 50 de lubenițe dodoloațe, la câțiva metri de ușa magaziei. Am băgat eu înpuntru… așa, cam jumătate și m-am întors în casă, la tata, anunțându-l cât am putut de convingator: „Gata, acum îmi dai biciul ?” Fără să mă privească măcar, dar zâmbitor, tata mi-a zis: „ Când o să termini de făcut ceea ce ți-am zis, o să ți-l dau.”… „Păi da`, n-au mai rămas decât vreo doi-trei pepeni… Hai că mă duc să-i bag și pe-ăia”, am mormăit eu, dar am și iesit, cam cu musca pe căciula… Din grămada de vreo 30 de pepeni rămași, am mai băgat jumate, după care m-am întors din nou în casă, anunțându-l pe tata, pe un ton de-a dreptul victorios, cu același : „Gata !”… De data asta, tata a ridicat privirea la mineș și tot zâmbitor mi-a zis : „Mă, du-te și termină treaba, dacă chiar vrei biciul ăla „… Am plecat din nou la magazie, fără să înțeleg de unde știa tata că nu dusesem treaba până la capăt, că de ieșit nici nu ieșise din casă. Aveam să înțeleg abia după ce, cu chiu cu vai, am băgat în magazie toți pepenii, atunci când, sub ultimele doua-trei lubenițe, pe pământul cu frunze strivite de greutatea acestora, am descoperit, așteptându-mă frumos înfășurat, biciul mult dorit ! L-am luat și, scuturându-l, m-am dus cu el în casă. N-am reușit să-i spun tatei decât atât: „Mulțumesc, tată”… Și să-l îmbrațișez…
CONSTANTIN VAENI este un mare regizor al cinematografiei naționale, un poet al secvențelor și un maestru al dialogului interior, așa cum s-a scris, un drumeț în calea lupilor de ieri și de azi…
Citeşte şi
Episodul opt din NERO, BRAC GERMAN, romanul foileton al suplimentului nostru…
PICĂTURA CHINEZEASCĂ cu transparență românească…
STRATEGII DE DEPĂRTARE, cu un prieten nou, domnul Petrică STOICA…
6.CULTURĂ ȘI ISTORIE, cu doctorul în istorie Radu STATE…
MELANCOLII, cu doamna Constanța POPESCU…
Teodor Constantin BÂRSAN și rubrica lui CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI…
Cătălina CRISTACHE și PLIMBĂRI BUCUREȘTENE în deplasare, la Băile Herculane…
LECȚIA DE ZBOR, cu Ioana PIOARU…
O poveste cu marele actor Puiu JIPA, în rubrica lui AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ…
CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE, cu doamna profesoară Mihaela MARIN…
STUDENȚEȘTI, cu domnișoara Alexandra MOCANU…
CULTURA ONLINE, cu doctorul în filologie Daniel TACHE…
CULTURA URBANĂ, cu doctorul în filosofie Pompiliu ALEXANDRU…
Doamna Mariana OPREA STATE și ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI…
JUNIOR DE WORCESTER, adică Mihai Bogdan VLĂDUCĂ…
CULTURA ECONOMICĂ și doctorul în economie Bogdan CERNAT…
AMERICA LA NOI ACASĂ, cu domana Dana NEACȘU, doctor în filosofie…
POEMELE SĂPTĂMÂNII, cu doamna Constanța POPESCU și domnul Vali NIȚU…
EVENIMENT, revine domnul Radu PETRESCU – MUSCEL…
REFLECȚII PEDAGOGICE, cu doamna profesoară Alexandra VLADOVICI BÂRSAN…
Facebook
WhatsApp
TikTok
