L-am revăzut, cu anume emoție, pe Paul Goma, într-un fragment înregistrat, de interviu excepțional, la TVR 2, axat în general pe strădaniile sale de a publica, în România „acelui timp”, romanul „OSTINATO”. A vorbit și despre „altele” și despre tot felul de foști „tovarăși intelectuali” din vremea respectivă, amintind și dspree un anume Ioanichie Olteanu – un fel de poet, dacă îmi mai aduc eu bine aminte- altminteri unul dintre mahării de serviciu prin cultura vremii.
Cum nu reușea – și nici nu ar fi putut reuși – să convingă pe vreunul de la vreo editură să-i publice romanul „OSTINATO”, care avea să fie publicat cu câțiva ani mai târziu în străinătate – Paul Goma s-a gândit ca poate, poate… îl facem film. Era în 1969 – 70, eu terminasem I.A.T.C-ul – Regia de film. iar de năzdrăvan ce fusesem prin școală – dovadă că rămăsesem și repetent în anul al III-lea- eram considerat în mod bizar o tânără speranță…
Și cum mă cunoșteam destul de bine cu Paul și făcusem vreo două sau chiar trei vacanțe „la cort” ( era și Ana cu el pe vremea aceea, la mare, la Costinești) m-a întrebat dacă n-aș vrea să încercăm „marea cu degetul” și mi-a dat un scenariu literar, intitulat desigur nu „OSTINATO”, ci purtând titlul „O CE VESTE MINUNATA”. După câteva întâlniri, la el acasă în Drumul Taberei, pe „Compozitorilor” 10 sau Bloc 10, dacă n-am uitat, am depus, împreună, la redacția de scenarii a Studioului București, care se afla la subsolul unei clădiri vechi, de pe Bulevardul „6 Martie”, lângă statuia lui Kogălniceanu, scenariul literar și decupajul regizoral, simultan…
Era gata, gata… Am fost la…„mustață”, cum se zice, să primim „aprobarea” și, probabil că astfel eu aș fi debutat mult mai devreme, prin `71, nu in `75 – dar… n-a fost să fie! Cu tot sprijinul și cu toată susținerea unor oameni de real profesionalism și bună credință, cum au fost domnul Dumitru Carabăț – redactor sef al Secției de Scenarii, la vremea aceea – și scriitorul și scenaristul de film Constantin Stoiciu, în calitate de lector și de redactor, în cadrul „dezbaterilor” din „Consiliul artistic”, ăla mare, condus de directorul general Lucica Olteanu, scriitoare și ea, de literatură pentru cei mici și „activistă de nădejde” – nimeni alta decât soția lui Ioanichie Olteanu – care nu mai știu ce „rang” avea, dar avea… – scenariul a fost respins, pe „motiv” că ( țineți-va bine) eu sunt încă prea tânăr ca sa „debutez” și că , oricum, mai e încă mult „de lucru” la text…
Dar scenariul „O ce veste minunată” nici c-avea să mai fie încredințat unui alt regizor, măcar mai copt la minte ca mine!.A fost, a trecut!
CONSTANTIN VAENI este un mare regizor al cinematografiei naționale, un poet al secvențelor și un maestru al dialogului interior, așa cum s-a scris, un drumeț în calea lupilor de ieri și de azi…
Facebook
WhatsApp
TikTok
