UNU: Am auzit la televizor o „știre” de-a dreptul năucitoare : fata selecționerului echipei naționale de fotbal a României s-a căsătorit azi cu „tatăl copilului ei „, deși tatăl mamei ( adică al fetei) care s-a căsătorit cu „tatăl copilului ei” nu-l prea place pe ginerică !… Acuma, e adevărat că fata putea să se căsătorească și cu „tatăl copilului alteia…” ! Cine mai poate ști azi? Cum tot așa de bine „știrea” putea fi „dată” și altfel : „ginerele lui… cutărică s-a căsătorit cu mama copilului altuia „!… Oricum, după aflarea „știrii” m-am liniștit. Mare-i grădina televiziunilor din România ! Și plină de… absolvente!
DOI: În „VIAȚA ROMÂNEASCĂ”, din iulie-august 1935, profesorul universitar Andrei OȚETEA, viitorul academician, citându-l pe Lord Posonby, încerca să prezinte, pentru cei interesați, un portret al oricărui posibil dictator : „Dictatorul trebuie să fie lipsit de orice sentiment al proporțiilor ; să aibă repulsie pentru colaborare și o doză prodigioasă de vanitate, vederi extrem de strâmte și un dispreț absolut pentru suferința omenească. El trebuie să creadă în legitimitatea forței, pentru a-și impune voința, să aibă spirit de deciziune clar și rapid în executarea planului său și o mare putere de muncă. El n-are nevoie să fie intelectual… El poate fi însă religios, în sensul strâmt al cuvântului. Nu e absolut necesar să fie înzestrat cu farmec personal, dar trebuie să aibă o individualitate atrăgătoare, un anumit magnetism…” No comment.
TREI: Așa pățești atunci când ți-o cauți cu lumânarea, soarta necruțătoare te pedepsește… În loc să-mi văd de treabă și să-l urmăresc la EUROSPORT pe… minunea de Djokovic evoluând pe arena de tenis de la Roland Garros, în cadrul Open-ului Franței, mă pune dracu` să schimb canalele, unu` câte `unu`… Și-uite așa ajung pe „B1″… unde, Dumnezeule…! Vai, vai, vai…! Mă întreb : câtă mizerie… câtă slugărnicie… și cât oportunism dezgustător pot unii oameni să etaleze, prin cuvinte, gesturi și-atitudini ?! Pentru că, peste asta am dat, zăbovind scurtă vreme pe acest canal, atât cât să-mi dau seama dacă e adevărat ce văd și ce aud ! Într-un contrast aproape violent cu frumusețea arenei sportive, cu bucuria si entuziasmul tribunelor, cu aerul curat și cu lumina de pe terenul de tenis de la Roland Garros, pe care abia îl părăsisem, mi-am dat seama c-am nimerit, schimbând canalele, într-o cloacă tv., în care cei care o populau și se manifestau cu o încrâncenare aproape animalică, emanau o atmosferă irespirabilă, pestilențială… Reveniți-vă, băieți, dacă o s-o țineți așa, n-o să se mai uite la voi nimeni, nici măcar vreun fraier ca mine, preț de-o pauză între două seturi ale unui meci de tenis…
CONSTANTIN VAENI este un mare regizor, un poet al secvențelor, așa cum s-a spus, un maestru al monologului interior și un drumeț în calea lupilor de ieri și de azi…
Facebook
WhatsApp
TikTok
