Învârtoșate vise, fluturi si muguri…
pe pământul întins a nins…
și simt sub picioare
cum scârțâie norii ce-n zăpezi s-au prelins,
straie cusute, împodobite de timp
și întinse la soare,
descifrez încrețite dorinți
pe fruntea albastră,
Dumnezeu ne privește din prag
pictând pe ieslea cerească
o fereastră cu îngeri și sfinți,
se prinde în flori de cleștar divina speranță,
stau bicele agățate în cui,
zorii se sparg,
freamătă în tindă clănțănite capre
cu o sută de dinți,
și-a brăduților înverzită sudoare,
bucuria copiilor își iese din minți
așteptăm cu toții clipa dintâi,
ziua Cea Mare!
Căruntețe de Magi, vestitori peste nori,
urme de pași…
raze de prunc..
arhaică ești, iarnă, și grea,
drumul e lung…
dar atât de curată când ningi peste timp
și-i atâta feerie în tine,
iarnă, ești bucuria Nașterii în era mea,
clopoțel vestitor de final cu bezea,
oboseală încălzită în mine,
mă petreci pe cărările reci,
și mă trimiți spre castelul de nea
ca o Crăciuniță în glastră,
îmi lași simțămintele înghețate când pleci
pentru-a mă trezi mugur și stea
într-o altă viață…
după ziceri, albastră…
Sărbători fericite!
Ecaterina Petrescu BOTONCEA este medic și scriitor…
Facebook
WhatsApp
TikTok
