GEOMETRIA CUVÂNTULUI – Ecaterina PETRESCU BOTONCEA – Unde duc drumurile acestea încâlcite? O întrebare fără răspuns?

Doamna Doctor Ecaterina Petrescu Botoncea este un vechi colaborator al paginii de cultură din Gazeta Dâmboviței, una dintre vocile de prestigiu ale scriitorilor din ceea ce putem să numim noua școală de la Târgoviște… Credem că imensul scandal medical din România, din aceste ultime zile, are aici o perspectivă temeinică, a unui om care, de o viață, a stat în apropierea bolnavilor în cele mai grele situații… Citiți, vă rog, despre amărăciunea unui doctor de elită din Târgoviștea noastră! (Ionuț CRISTACHE)

 

Prima zi…

 

Astăzi mă simt ca o plantă răsucită! Contează? Desigur, nu! Mi-am adus aminte de o lecție de criminalistică, de la cursurile de Medicină Legală. Un corp incinerat te trimite cu gândul la avorturi provocate empiric sau la trafic de organe. Prima, azi, nu se pune în discuție… Oare unde duc drumurile astea încâlcite? Nechibzuința comentariilor din presă, legate de scandalul de la Spitalul Pantelimon, este o mizerie fără margini. Presa se pricepe la orice, mai puțin la chestiuni de decență și moralitate. Se aruncă cu pietre până la linșaj în niște profesioniști, pe baza unor presupuneri ale unui procuror tânăr care a găsit momentul să iasă în față și să se evidențieze. Îmi aduce aminte de cazul Profesorului Burnei care, devenind incomod pentru un ONG ce trimitea pe bani grei copii cu probleme ortopedice în străinătate, a picat victimă a presei și a unor procurori zeloși. O demență fără margini… Printre altele, era acuzat că deține la bloc două apartamente ce comunică între ele, adică patru camere. Alte acumulări nu i-au găsit, căci era un medic excepțional, dar fără de arginți.

Trăim într-o țară frumoasă, cu o pătură aleasă de intelectuali, dar înăbușită de grobianism. Ce urâți sunt oamenii care vor să iasă în evidență călcând pe cadavre! Ca și cei care comentează în necunoștință de cauză, cu ură în gât și satisfacția denigrării celor care le sunt superiori prin trudă și demers uman. Sunt sigură că, în cazul de față, ni se prezintă o realitate distorsionată, iar adevărul curat ne este ascuns. Niciun medic nu are interes să se saboteze singur profesional, dar poate fi sabotat pentru că orgoliul uman nu se oprește niciodată la poarta spitalului. Și de ce ar vrea un medic ATI să elimine un pacient, oricât de grav și complicat ar fi cazul, dacă acesta are și cea mai mică șansă de supraviețuire? Pentru un medic ATI acesta este rostul specialități lui, de a lupta cu imposibilul într-o secție de Terapie intensivă, dotată cu toate formele de suport vital. Dar poate exista posibilitatea ca un pacient, în urma unui accident vascular cerebral, să rămână decerebrat. În astfel de cazuri, se stabilește conduita împreună cu familia. Dacă familia colaborează! Adică dacă are indicele de umanitate corespunzător, căci, după cum se știe, mulți bolnavi incurabili sunt abandonați prin spitale. Se poate și ca inima ori plămânii să nu mai funcționeze și nici să nu mai răspundă la suportul venit din exterior. Oricât de bine ar fi pregătit un medic, viața nu poate fi în totalitate în mâinile lui. Ce viață scurtă ar fi avut planeta, dacă ființele și, în general viața, nu ar fi echilibrată prin opusul ei…

Sigur, mi-ar fi plăcut să îi cunosc pe Seneca, pe Dante, pe Kant, dar, mai ales, pe Eminescu. E frumos să visăm, dar e cinic și crud să acuzi medicii că nu stăpânesc nemurirea. Mă gândesc și cum se face dreptatea în țara mea, o familie de criminali, trei frați, fiii unei vrăjitoare, care au omorât, ba chiar au măcelărit în văzul lumii un om sunt judecați în libertate și lăsați să petreacă în voie, în timp ce medici și asistente sunt acuzați de crimă și arestați fără probe reale.

Îmi exprim totala dezaprobare pentru felul în care este mediatizată situația neclară de la Spitalul Pantelimon, care, probabil, este menit să lovească din nou în corpul medical și să distragă atenția de la degringolada din politica internă și externă a țării. Oare se prevăd consecințele?

 

A doua zi…

 

Mi-a fost greu, aseară, să închid ochii… Aveam în minte imaginea aceea teribilă cu cele două doamne doctor de la Spitalul Pantelimon, atât de tinere și de fragile fizic, școlite în Occident și revenite acasă cu entuziasm, să pună umărul la însănătoșirea sistemului medical din țara lor, acum împinse în dubă, cu cătușe la mâini, scenă repetată la nesfârșit de televiziunile flămânde după reiting, sub privirile satisfăcute ale comentatorilor TV și îmi revenea, în paralel, imaginea cu frații Fabian, autorii oribilei crime de la Padina și parcă așteptam o instanță perfidă a timpului nostru să întrebe: Ele sau frații Barabas să fie achitați?

Iar mulțimea din fața televizoarelor să strige: frații Barabas! Privirile triste, dar demne, ale celor două doamne, parcă spuneau: „acesta este sângele nostru”, în timp ce frații Fabian chicoteau cu paharele pline de alcool în mână…

Dar nu a fost așa! Lumea nu a mai putut fi păcălită. În apărare tinerelor s-au făcut auzite voci autorizate, profesori cu notorietate internațională, cei mai avizați să formuleze un punct de vedere medical, care au explicat conduita profesionistă, indicațiile medicale corecte date de medici, care însă nu au fost respectate, întrucât, în jurul celor două doctorițe venite din afară, s-a cultivat sămânța nesupunerii și neîncrederii, căci, nu-i așa?, nimeni nu trebuie să fie profet în țară lui…

Voi comenta, zi de zi, nedreptatea, mizeria, ura cu care se instrumentează și se încearcă, prin cazul de față, manipularea opiniei publice împotriva medicilor români, cei care, prin eforturi greu de imaginat, susțin sănătatea acestui popor, de multe ori învrăjbit, ingrat și nerecunoscător, dar în multe feluri minunat, iubitor și plin de credință în adevăr și lumină. Sigur, sunt multe de îndreptat, sistemul medical romanesc este unul imperfect, poate mai ales în relația dintre medic și pacient, nu destul de transparentă, și nici destul de caldă, de empatică, dar care nu se poate ameliora prin denigrarea medicilor și cultivarea neîncrederii. Nefiind Dumnezeu, a cărui dragoste este una infinită, medicii au și ei nevoie de civilizație și de recunoaștere din partea societății, pentru a munci în bună ordine…

 

A treia zi…

 

Sigur, nu pot sta toată ziua în fața televizorului, dar și astă-seară mi-am rezervat două ore să înțeleg, de fapt să nu înțeleg, cum actul medical, atât de complex, care nu se adresează unei mașini, ci unui om, poate fi atât de abil rostogolit împotriva celui care îl practică. Organismul uman nu este compus din piese pe care le învârți cu cheia și ai pornit mașinăria. El are limite, e viu și vulnerabil, iar medicul studiază toate aceste vulnerabilități în ansamblul lor, el știe cum interacționează unele cu altele și cum se influențează reciproc. Un medic ATI cunoaște nu numai farmacologia substanțelor pe care le folosește, foarte riscante dacă le folosești după ureche, dar și multă fiziopatologie, lanțul forței și al slăbiciunilor, el nefiind, totuși vreo zeitate, ci doar un pion bine antrenat. Ce am aflat azi, punând cap la cap datele despre pacientul de 54 de ani care a murit la Spitalul Pantelimon și a cărui dramă trage după sine drama celor doua doamne doctor? El suferea de o boală cardiacă veche, din moment ce ajunsese să aibă ciroză cardiacă. Asta înseamnă că pompa lui cardiacă nu mai funcționa, mușchiul cardiac devenise ineficient, cu siguranță dilatat, iar sângele rămânea restant în ficat, dar cu siguranță și în pleură, pericard, rinichi, țesuturi.  Peste această suferință cronică s-a adăugat una acută, o bronhopneumonie, care i-a afectat suplimentar oxigenarea inimii și i-a îngreunat respirația. Așa a ajuns la spital. Pe scurt, era vorba de o insuficiență multiplă de organe și de o infecție pulmonară la un pacient precar. La scurt timp după internare, inima cedează și se instalează stopul cardiac. Se face resuscitarea, se repornește cordul și se lasă pacientul pe suport cardiac cu norartrinal și suport respirator trei zile, cu evoluție aparent spre ameliorare. Dar inima este precum un căluț care aleargă în pieptul nostru și ne trage după el. În cazul de față, el este unul bolnav și foarte slăbit. Când a căzut prima dată, el, căluțul,           (inima), a fost biciuit cu norartrinal în doză maximală, ca să se ridice. S-a ridicat, medicul ATI a spus, ajunge, nu îl mai biciuim. Nimeni nu ne spune care era ritmul cardiac sub norartrinal, dar intuim că la 20 ml pe oră, sigur era într-o tahicardie de cal de cursă. Ținând cont de raportul tensiune/puls și de o inimă obosită, medicul cere sistarea biciuirii cu norartrinal. Asistenta, fără viziune medicală și vrând să își subordoneze superiorul, cum se întâmplă de multe ori, intervine pe ascuns și biciuiește căluțul obosit, care o ia iar la trap, peste resursele lui, cade, se produce al doilea stop și o nouă resuscitare, după care cordul cedează definitiv cu sau fără norartrinal. Pacientul, plin de lichide în țesuturi, primește în acest interval ser fiziologic administrat tot pe furiș, asociat noratrinalului, când se știe că în insuficiența cardiacă nu se administrează strop de ser fiziologic, pentru că inundă pulmonar pacientul, producând edem pulmonar și moarte prin înec endogen. În plus, asistenta administrează, după mărturia ei, și oxigen sută la sută pe ventilator, contrar recomandării medicului, ceea ce contribuie la inflamarea suplimentară a căilor respiratorii cu efect de arsură.

Mulțumesc mult asistentelor de la Spitalul Județean Târgoviște că nu au avut și nu au o asemenea trufie nelalocul ei și dacă au avut sau au ceva nelămuriri, întreabă, neasumându-și o responsabilitate pentru care nu sunt pregătite teoretic.

În rest, mascarada serii la Antena 3 și o doamnă bine machiată care și-a jucat bine rolul de șefă de pluton de execuție, perorând lozinci staliniste și verdicte fără să clipească, trecând cu vederea peste ce spun somitățile în materie, pe care nici nu le pomenește, nefiind în acord cu spiciul ei țintit… Nu am auzit nicio voce a apărării, avocat sau chiar declarațiile „inculpatelor”, cum sunt numite în bătaie de joc cele două doamne doctor, în schimb au fost tratate ca eroine niște personaje, cel puțin dubioase prin limbaj, felul în care își spionau și comentau superiorii, dar mai ales prin lipsa cunoștințelor medicale și inconștiența propriilor fapte.

În încheiere, vă spun că dilema pacientului depășit medical, deasupra resurselor de continuare a vieții este una veche și trebuie gândită și în cheie spirituală, căci o zi în plus de supraviețuire nu reprezintă un succes medical, dar pentru pacient poate echivala cu o ardere pe rug. Există niște limite dincolo de care nu mai există viață, ci iad… Teoreticienii din presă pledează pentru ceva ce, pentru ei înșiși și pentru familiile lor, sunt sigură că nu și-ar dori: viață fără viață, adică ceea ce li se reproșează azi medicilor ATI, cu pistolul la tâmplă, în timp ce menirea acestora este să aducă din nou bucurie în viața oamenilor, iar, de cele mai multe ori, le și reușește! În mod ipocrit, acești teoreticieni se revoltă că pentru unii pacienți pentru care nu mai există remedii medicale și stau câte două luni pe ventilator în secția ATI, cineva spune: ajunge, lăsați biciul jos, prea multa suferință! Dar fără a se renunța la îngrijire, ci la exagerarea suportului vital în situații ireversibile.

Vă iubesc dragi colegi! Fruntea sus! Asclepios ar spune că umilința face parte din apostolat. Vă iubesc minunate colege asistente de la Spitalul Județean Târgoviște și Moreni! Rămâne valabil: nicio zi fără o faptă bună!

 

A cincea zi…

 

Ați văzut ghilotina? Așezată în piața publică, printre tarabele de fructe și de legume, o feronerie, masa cu peștii încă vii, care se zbat asfixiați printre cuburile de gheață, alături, dugheana măcelarului și mieii înșirați pe tejgheaua năclăită de sânge, patronul restaurantului vecin trage zdravăn din marijuana, femei și bărbați despuiați, cu tatuaje pe sâni, pe brațe, se plimbă legănându-și fesele, fără treabă, dar câinii flămânzi (i-ați văzut?), încăierându-se pentru un os aruncat de la etaj, lumea se adună în valuri la chemarea gornistului care anunță începutul spectacolului, cine, ce, de ce, bine îi fac, să plătească, așa îi trebuie; gâdele rânjește perfid, dar ce a făcut? A gândit, a vrut, a știut!  Și ce a gândit, a vrut, a știut?  Nu se știe, dar se va afla! Bine, dar se aude că știa să salveze, să mângâie, să repare, să transforme! Păi, era o vrăjitoare! Tensiunea crește, umbra se apropie, își potrivește singură grumazul, lumea aplaudă, ghilotina cade peste presupusa intenție, ovații de bucurie, se încinge jocul, se bea, se mănâncă, o zi reușită, satisfăcuți se îndreaptă toți către case, un pic mai departe, între sticle de Whisky, câțiva bărbați cu burtă și ceafa groasă joacă poker… Și care e miza? Cum care? Destinul celor din piață!

Pentru cei ce au ochii încă deschiși, mulți la număr, mulți și triști, pe cer se vede atârnat un orologiu care arată timpul și ora exactă a evului mediu, apoi orologiul sună strident, mă trezesc și mă pipăi, sunt vie, deși între timp au trecut secole… Îmi spăl fața, ușor tulburată, și pornesc spre o nouă zi, așteptând pe cer o nouă oră exactă!

 

A șasea zi…

 

Astăzi, ziua a șasea, îmi exprim totala mulțumire că, în sfârșit, se recunoaște de către presă gafa uriașă pe care au făcut-o, mediatizând favorabil reaua credință, dar și nepriceperea cadrelor medicale care au declanșat scandalul de la Spitalul Pantelimon și, implicit, a procuraturii. Sigur, cinismul și prostia au îmbrăcat forme maxime, pe care le-am exportat cu succes dincolo de granițele țării. Personal, mă bucur că am putut trage un semnal de alarmă și că doamna dr. Cecilia Pătru a dat un semnal suplimentar, pe aceeași linie, în ultimele ore, ca medic ATI la Spitalului Universitar București.

Să vedem cum își va spăla presa noastră stalinistă fața în dreptul celor două doamne doctor nevinovate. Un ghiolbanism românesc în cea mai vulgară formă de exprimare! Ca medic ATI, sunt recunoscătoare jurnaliștilor obiectivi, care nu s-au lăsat cumpărați de interesele obscure ale momentului și au devoalat de la început felul în care medicii sunt sacrificați, pentru că,   nu-i așa? cu ei fac reiting. Pe altarul intereselor politice de tip mafiot!

 

 

Ecaterina Petrescu BOTONCEA este medic și scriitor, membră a Uniunii Scriitorilor din România…