Astăzi mă simt ca o plantă răsucită! Contează? Desigur, nu! Mi-am adus aminte de o lecție de criminalistică, de la cursurile de Medicină Legală. Un corp incinerat te trimite cu gândul la avorturi provocate empiric sau la trafic de organe. Prima, azi, nu se pune în discuție… Oare unde duc drumurile astea încâlcite?
Nechibzuința comentariilor din presă, legate de scandalul de la Spitalul Pantelimon, este o mizerie fără margini. Presa se pricepe la orice, mai puțin la chestiuni de decență și moralitate. Se aruncă cu pietre până la linșaj în niște profesioniști, pe baza unor presupuneri ale unui procuror tânăr care a găsit momentul să iasă în față și să se evidențieze. Îmi aduce aminte de cazul Profesorului Burnei care, devenind incomod pentru un ONG ce trimitea pe bani grei copii cu probleme ortopedice în străinătate, a picat victimă a presei și a unor procurori zeloși. O demență fără margini… Printre altele, era acuzat că deține la bloc două apartamente ce comunică între ele, adică patru camere. Alte acumulări nu i-au găsit, căci era un medic excepțional, dar fără de arginți.
Trăim într-o țară frumoasă, cu o pătură aleasă de intelectuali, dar înăbușită de grobianism. Ce urâți sunt oamenii care vor să iasă în evidență călcând pe cadavre! Ca și cei care comentează în necunoștință de cauză, cu ură în gât și satisfacția denigrării celor care le sunt superiori prin trudă și demers uman. Sunt sigură că, în cazul de față, ni se prezintă o realitate distorsionată, iar adevărul curat ne este ascuns. Niciun medic nu are interes să se saboteze singur profesional, dar poate fi sabotat pentru că orgoliul uman nu se oprește niciodată la poarta spitalului. Și de ce ar vrea un medic ATI să elimine un pacient, oricât de grav și complicat ar fi cazul, dacă acesta are și cea mai mică șansă de supraviețuire? Pentru un medic ATI acesta este rostul specialități lui, de a lupta cu imposibilul într-o secție de Terapie intensivă, dotată cu toate formele de suport vital. Dar poate exista posibilitatea ca un pacient, în urma unui accident vascular cerebral, să rămână decerebrat. În astfel de cazuri, se stabilește conduita împreună cu familia. Dacă familia colaborează! Adică dacă are indicele de umanitate corespunzător, căci, după cum se știe, mulți bolnavi incurabili sunt abandonați prin spitale. Se poate și ca inima ori plămânii să nu mai funcționeze și nici să nu mai răspundă la suportul venit din exterior. Oricât de bine ar fi pregătit un medic, viața nu poate fi în totalitate în mâinile lui. Ce viață scurtă ar fi avut planeta, dacă ființele și, în general viața, nu ar fi echilibrată prin opusul ei…
Sigur, mi-ar fi plăcut să îi cunosc pe Seneca, pe Dante, pe Kant, dar, mai ales, pe Eminescu. E frumos să visăm, dar e cinic și crud să acuzi medicii că nu stăpânesc nemurirea. Mă gândesc și cum se face dreptatea în țara mea, o familie de criminali, trei frați, fiii unei vrăjitoare, care au omorât, ba chiar au măcelărit în văzul lumii un om sunt judecați în libertate și lăsați să petreacă în voie, în timp ce medici și asistente sunt acuzați de crimă și arestați fără probe reale.
Îmi exprim totala dezaprobare pentru felul în care este mediatizată situația neclară de la Spitalul Pantelimon, care, probabil, este menit să lovească din nou în corpul medical și să distragă atenția de la degringolada din politica internă și externă a țării. Oare se prevăd consecințele?
🤔
Ecaterina Petrescu BOTONCEA este medic și scriitor, membră a Uniunii Scriitorilor din România…
Facebook
WhatsApp
TikTok
