Suntem un flux continuu de gânduri și de cuvinte și, în timp ce inima ne aleargă între un început și un sfârșit, fără să știm, conștiința noastră lasă urme pe cer. Și pentru că nu suntem decât un joc de oglinzi în mișcare, cerul pe care îl proiectăm se întoarce cu prisosință în mintea noastră.
Este o dimineață de vară, în care soarele s-a ridicat fierbinte încă de la prima oră. Capul mă doare, iar ochii îmi sunt injectați de nesomn. Îmi simt corpul greu și abia reușesc să mă dau jos din pat. Am nevoie de o cafea, de o privire limpede și de un suflet nou. Noaptea nu mi-a fost un sfetnic bun. Gânduri sumbre și vise urâte mi-au sfredelit mintea. Astrele nu îmi sunt favorabile, dar nici eu lor, iar pe pământul încins văd doar praful și pulberea cum răspândesc teamă și nesiguranță.
Sunt între atât de mulți oameni și totuși atât de singură! Când mi-e ușor, îmi vine să chiui, să sar în sus, parcă injectată cu energie, dar când sufăr, ca acum, fără o cauză precisă, mai mult din presentiment, în mijlocul unei suferințe colective, mi-aș dori să mă întind pe o plajă sub cerul liber, să ascult marea și să mă transform într-o mantră, un sunet, o chemare, o cale de amortizare a conștiinței, să fiu chiar eu cheia spre sinele meu, spre adevărul meu autentic. Ne străduim toată viața să ne găsim, dar eșuăm, pentru că, deși singuri, nu reușim să ne desprindem din mulțime.
Aș vrea să mă rostesc „Om„, sunetul, mantra, din care a izvorât totul, și să-mi repar vibrația în tăcere iluminată. Să fiu un cântec fără muzică, o liniște care arde și preschimbă totul. Să redevin prin gând forță și, prin cuvânt, un strop de lumină…
Și pentru că marea e departe, ies în grădină și mă întind pe iarba verde, pun urechea la pământ și ascult, ascult un refren sacru al memoriei cosmice, o poezie fără sfârșit, într-o pulsație eternă, șoapta care leagă cerul de inimă, și care nu știu de unde pleacă, din pământ sau din mine: „Om, Om, Om….”
Ecaterina Petrescu BOTONCEA este medic și scriitor, membră a Uniunii Scriitorilor din România…
Facebook
WhatsApp
TikTok
