Astăzi voi alege un cuvânt vechi, venit din antichitate, Solomonar sau Saloman, care se referă la un anume tip de oameni, scormonitori în adevăruri și în adâncuri, înalți, slabi, cu ochii foarte intenși, care se abțin de la consumul de carne, mulțumindu-se cu o hrană ușoară, vegetale, miere și lactate.
Sunt solitari și asceți, comportându-se ca monahii dar locuind în adâncul pământului sau al munților, în scorburi de piatră sau în peșteri. Despre ei se vorbește și azi în satele din Carpați ca despre eroi de legendă. Capacitatea lor de vindecare și de clarviziune s-a transmis peste veacuri. Ei făceau parte dintre Marii Preoți ai lui Zamolxis.
Orfeu, zeu venerat de greci și de romani, era un astfel de Solomonar de origini tracice. Misteriile grecești, cunoscute și ca orfisme, descriu coborârea legendarului zeu în Regatul umbrelor și al morților.
În Eneida lui Vergiliu aflăm că troianul Enea, întemeietorul statului roman, coboară în Elizeuum, paradisul subteran, să se întâlnească cu preotul din Tracia, în haina lui cea lungă, cântând fericiților.
Orice poveste apusă are un fir de continuitate, în alt chip, cu frumusețea și înțelegerea prezentului. Solomonari mai există și astăzi. Un exemplu este hermeneutul Petru Solonaru. Scriitor, poet, scormonitor în adevărurile ascunse brâncușiene, sculptorul care unește cerul cu Pământul într-un cifru ancestral pe care domnul Petru Solonaru ni-l dezvăluie prin matematica și poezia lui Dumnezeu, în cartea Pitagoreica Brâncușiană…
V-o recomand. Cu bine!
Ecaterina PETRESCU BOTONCEA este medic la Spitalul Judeţean din Târgovişte, a scris 13 cărţi, e o autoare de succes și spune că a tânjit după marea medicină, după o lume în care frecvenţa minunilor e mai mare…
Facebook
WhatsApp
TikTok
