Aproape două luni de teroare și bătaie de joc asupra Ukrainei… Nu există cuvânt în nicio limbă a pământului care să exprime nemernicia și lipsa de sens cu care un stat transformă în praf și pulbere un alt stat, cu mult mai mic și, evident, mai puțin înarmat, așa cum un uriaș ucide cu cruzime un prunc, sub pretextul că se află în apărare, și nici un principiu mistic în numele căruia să faci toate astea în afara celui malefic, dar și mai imposibil de înțeles este cum o lume întreagă privește la genocidul asupra unui popor, mai de graba ca la un spectacol decât ca la o tragedie a umanității pentru care ar fi trebuit intervenit rapid! Mii și mii de oameni mor în fiecare zi de foame, sete, boli infecțioase, tortură, bombe, gloanțe. Ne îngrozim de amplitudinea dezastrului cu mâinile în sân. Vom numără, la sfârșit, milioane de morți. Mame și copii, tineri și bătrâni sunt martirizați pentru statornicia lor și Credință. Ascultăm înfiorați strigătul disperat de ajutor, dar fără o reală reacție.
Îmi vine în minte cazul fetiței de la Caracal, care își trăia iadul în timp ce funcționarii de la salvare și poliție trăgeau de timp să se consume de la sine cazul. La scară planetară este fix același lucru. Agresorul este lăsat sub ochii noștri să își desăvârșească hoția, crima și blasfemia, doar că acum este vorba despre un popor de 44 de milioane de oameni și de a doua țară ca mărime din Europa… Deși, Rusiei îi ajunge până la gleznă. Economia planetară a întrat într-o formă de fisiune ne-nucleară, dar distrugătoare până la ultima celulă. Fumul gros și cenușa din Ukraina grăbesc vertiginos încălzirea planetei, dezechilibre climatice vor aduce secetă ori inundații, foamete, disperare, iar cursa înarmării și uciderii ființei umane continuă, de parcă se duce un război direct cu trupul și sufletul lui Dumnezeu.
Din păcate, omul obișnuit, obosit de propriile lui probleme și neputincios în fața acestei tornade de teroare și agresivitate, începe să închidă ochii, parcă ar vrea să se salveze prin schimbarea direcției de interes spre griji cotidiene sau chiar distracții sau mimarea interesului pentru cultură, dar fără perspectiva păcii și a siguranței zilei de mâine totul pare un surogat. Rusia, amenințată, chipurile, de NATO, se apropie vertiginos de cel de care fuge, de hotarele ei și ale noastre. Cu siguranță, își dorește o confruntare, căci, dacă nu există o logică a războiului în Ukraina, nu va exista logică în nimic…
Dar o explicație există! Mașina a luat locul omului și vrea să îl învingă. Priviți-l pe Putin! Nu veți vedea omul! Priviți-i pe cei din jurul lui, priviți-i mercenarii! Între ei și mașinile lor de război, nicio diferență! Și să ne amintim vorbele lui Iisus și, mai departe, de motivul izgonirii cuplului Adamic din Rai… Mărul cunoașterii și-a atins culmea și apocalipsa, în fața creației prin transformarea energiei în materie stă distrugerea ei prin procesul invers al dezintegrării materiei în energie. Va supraviețui omul creației sale diabolice, mașina de război? „Fericiți cei săraci cu duhul (naivii, ne-iubitorii de materie)… fericiți cei bogați cu inima și cei care pot plânge prin compasiune, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu…”
Iisus a venit din nou să ne mântuie, deși noi nu Îl mai vrem răstignit! În fiecare ukrainean există o picătură din sângele lui Iisus! Fie ca Săptămâna Patimilor Lui Iisus să-și găsească la capătul ei Lumină! Adu-ne, Doamne, Pacea ta!
Sărbători Luminate!
Ecaterina Petrescu BOTONCEA, medic scriitor…
Facebook
WhatsApp
TikTok
