GEOMETRIA CUVÂNTULUI – Ecaterina PETRESCU BOTONCEA – Să nu-i uităm!

Alecsandriada, Onești…

 

   Mai presus de viața asta domestică și de multe ori hâdă, încărcată de fapte mărunte, de multe ori inestetice și inutile, cum ar fi îmbuibarea, diligențele zilnice obligatorii sau nu, alergătura după capricii curente pentru validări ușoare, uzura fizică prin săli de fitness, dar, mai ales, alunecarea noastră în timp risipit în vânt, intrigi, sfadă, cuvinte necontrolate, dorință de dominări frivole și orgolii deșarte, adică dincolo de „bâlciul deșertăciunilor”, dezamăgitor și trist, se află un alt adevăr, al trudei creative pentru frumos, un nivel înalt, care ne scapă vederii din pricina celorlalte, platou de frumos unde spiritele alese își dau întâlnire pentru a celebra Eternitatea. 

   Conștient sau nu, artiștii, creatorii de lumină, eroii care ne-au structurat istoria și emoțiile  prin partea cosmică a ființei lor sunt adevărații creștini care îl învie pe Dumnezeu prin fiecare fibră a lor, în fiecare zi, în chip văzut sau nevăzut, după cum vrem sau nu să ne deschidem al treilea ochi. Indiferent că arta lor este una dramatică sau plină de dinamism, savoare și umor, El, Creatorul suprem, se bucură, căci Dumnezeu iubește râsul, voioșia, adică bucuria, mai presus decât durerea și nemulțumirea pe care omul de rând o perorează cu voluptatea victimizării propriului destin. Ce frumoase sunt detașarea, autoironia, vederea de sus spre propriile neajunsuri, pentru a putea lăsa liberă privirea spre firele de lumină din ochii Mântuitorului! Când mi-e și mie greu, fug cu gândul la Steinhardt… Pentru mine e ca o Biblie, și mă liniștesc.

   Spun toate astea după o călătorie spirituală într-un oraș moldav, deosebit de primitor și bogat cultural, deși zona e săracă după alte criterii, cu oameni calzi și empatici, care s-au adunat într-un loc construit cu grijă de comunitate, pentru a deveni, în prelungirea Sărbătorilor Pascale, o adevărată biserică culturală. E vorba de Biblioteca Municipală „Radu Rosetti” din Onești, condusă de Ionuţ Tenie. Dacă aș exagera cu ceva, m-aș jena, dar spun toate astea cu o conștiința întreagă. Evenimentul cultural la care am asistat a fost celebrarea poetului național Vasile Alecsandri. Ființă vie, evenimentul poartă numele de „Alecsandriada”, o inițiativă a Societăţii Cultural-Ştiinţifice „Vasile Alecsandri” Bacău, împreună cu Filiala Bacău a Uniunii Scriitorilor din România, cu sprijinul Primăriei municipiului Onești. Aceasta din urmă a asigurat suportul material pentru transport, cazare, masă, deplasări cu autocarul, o parte importantă din întreg.

    Organizarea a fost impecabilă; personalități culturale ale locului, dar și venite de mai departe, au omagiat așa cum se cuvine numele marelui poet și om politic, verigă de aur a limbii și istoriei naționale a secolului al XlX-lea, pe care l-au adus în actualitate, în toată măreția și complexitatea lui. Academicianul și eminescologul basarabean Mihai Cimpoi, dar şi scriitorii Dumitru Brăneanu, Gheorghe Iorga, Ion Fercu, Teodor Ardelean (venit de la Baia Mare), Ioan Dănilă, Mihai Botez, profesoara Emilia Boghiu, colecționarul de efigii numismatice Vilică Munteanu au elogiat și decriptat opera și momentele importante din viața marelui poet. Dar pe Dumnezeu l-am întâlnit a doua zi, în biserica și muzeul Bisericii din Borzești, în emoția și cuvântul unei apariții sfioase și modeste: ghida care ne-a vorbit despre Sfântul Ștefan cel Mare, o ființă nepământeană care vorbea din cer și veghea statornic la eternitatea domnitorului. Aici s-a oficiat un mic parastas pentru fiica poetului (căreia i s-a închinat o medalie), Maria Bogdan, înmormântată în cimitirul bisericii, dar și pentru cei pomeniți, scriitori plecați, ai filialei Bacău. Un pic mai departe, la câțiva kilometri, am vizitat Mănăstirea Bogdana și colecția de cărți vechi și icoane datând din secolul al XVI-lea, dar am ascultat și o incredibilă poveste, incluzând miracole legate de ctitoria bisericii, inestimabilul tezaur de documente și obiecte bisericești plecat la ruși în 1917, și reconstrucția lăcașului după barbariile comuniste. 

   După-amiază ne-am bucurat de cuvântul scriitorilor și de lansări de carte. S-au oferit premii pentru secțiunile de poezie: Dan Sandu și proză: Viorel Savin și Gheorghe Iorga, apoi premii speciale pentru invitații din Basarabia, Academicianul Mihai Cimpoi, român împătimit prin spirit și operă, și fiica poetului Nicolae Dabija, doamna Doina Dabija, poetă și militantă de forță pentru unirea în spirit a românilor de o parte și alta a Prutului, cu momente de laudatio extrem de emoționante, susținute de poeții Viorel Dinescu și Vasile-George Puiu, de Mihai Botez şi Gabriela Gîrmacea. 

   Mulțumesc, Bacău, multe mulțumiri domnilor Dumitru Brăneanu și Ioan Dănilă, ctitorii evenimentului. Mereu am spus: Dumnezeu, când e obosit, poposește în Moldova!

 

 Ecaterina Petrescu BOTONCEA este medic și scriitor, membră a Uniunii Scriitorilor din România…