Mi-e greu să întru în detaliile învățământului de astăzi, în primul rând pentru că îl văd neatrăgător, străin de inima, de candoarea și bucuria copilului din ciclul primar sau de interesul cultural al adolescentului, tânărului licean.
Cu siguranță, rezultate incomparabil mai bune a dat învățământul secolelor XIX și XX, care era unul de cultură generală, viziune holistică despre lume și viață, cu noțiuni bine argumentate și legate între ele, o bună bază de pornire pentru specializările ulterioare. Cultura generală bine consolidată, ca și literatura, erau prilej de comunicare între oameni, un fel de cuminecare ecumenică, dar laică.
Prieteniile deveneau un bun privat, un fel de avere, în jurul cărora se petreceau evenimente de bună calitate, în care socializarea prin bârfă era înlocuită cu schimbul de idei și cunoștințe generale. În comunism, din păcate, comunicarea privată a devenit una supravegheată, iar cea colectivă, una politizată.
Șansa comunicării libere din postcomunism nu este urmată de mari beneficii. Învățământul devine unul neadecvat, sabotat, gândit să formeze oameni slabi, pentru a permite manipularea politică, economică, comercială și socială, oameni nepregătiți pentru maturizare, incapabili să gândească prin conexiuni de informații, dar buni producători de mărfuri și consumatori în egală măsură…
O societate de consum are nevoie de oameni vulnerabili și ignoranți. Ceea ce înseamnă că învățământul actual nu oferă o legătură între o piață de idei și spațiul public, aducând mari prejudicii evoluției sociale și economice, de care ne mirăm că nu își poate schimba ritmul și fizionomia istorică…
Ecaterina Petrescu BOTONCEA este medic și scriitor, membră a Uniunii Scriitorilor din România…
Facebook
WhatsApp
TikTok
