Pentru o mare parte din români, ceva sfânt, ocazie de penitență, purificare, bucurie…
Pentru altă parte, prilej de comentarii, aroganță, ironie. Ca de obicei, și chiar normal, actanți și spectatori…
Privesc revărsarea de lume de toate vârstele, un râu uman îndreptat spre speranță. Pe data de 14 octombrie, în coloritul toamnei, Patroana Moldovei își cheamă enoriașii la sărbătoare, iar ei vin cu mic cu mare, lăsându-se încurajați și mângâiați pe frunte de Sfânta. Căci ce este atingerea moaștelor ei decât o formă de mângâiere? Dar enoriașii vin de peste tot, din toate colțurile țării, un fel de sărbătoare religioasă a Unirii, o Alba Iulia în inima Moldovei, o zi specială a ecumenismului românesc sau poate o horă ortodoxă a românilor în vecinătatea Prutului! Și, poate, cine știe, o pregătire pentru o întregire a Unicei Moldove…
Nu, eu nu m-am învrednicit să fac acest canon, să mă umplu de această bucurie, nu am avut această plenitudine și nu pot spune dacă în acest fenomen este vorba de tradiție sau de o frumoasă și blândă naivitate românească, dar, cu siguranță, este un moment de străduință, de ridicare pe verticală și pentru mulți, de transcendent. Este un moment de emoție și de detentă sufletească trăit în comuniune cu Sfânta, cu zecile de mii de pelerini și cu Dumnezeu. Iar Iașul, în aceste zile, este un Templu al Speranței.
În asemenea momente, ironia gălăgioasă este semn de superficialitate și de cinism. Orice cultură începe și se termină cu Dumnezeu! Unde Dumnezeu nu e, nimic nu e. Sfântul Augustin l-a definit pe Dumnezeu „iubire”… Desigur, aroganța unor pseudo-intelectuali vine din convingerea că cititul aduce superioritate… Există o mulțime de așa-numiți erudiți, care rămân, de fapt, analfabeți funcțional, pentru că inițierea, înțelegerea nu este echivalentă cu cititul, ci cu revelația…
Oamenii simpli, nesofisticați, pot avea mai mult har decât pervertiții în ale cuvântului. Uneori, pentru a înțelege, trebuie să uiți tot ce te-au învățat alții, pentru a gândi și a simți singur. Așa se și construiește scara spre zonele luminoase ale spiritului.
Bine ar fi dacă am înțelege că la botez primim în dar o busolă care ne luminează semnele cardinale și pe care trebuie să o ținem aprinsă toată viața. Dar, de câteva ori pe an, trebuie să ne învrednicim să îi încărcăm bateriile. Un astfel de moment poate fi Sfânta Paraschiva…
Bun pelerinaj, pelerini, spre minunile credinței! Măcar acolo…
Ecaterina Petrescu BOTONCEA este medic și scriitor…
Facebook
WhatsApp
TikTok
