Orice am face, raportul dintre bine și rău rămâne o constantă, ca și acela dintre lumină și întuneric, inteligență și prostie, foloase și ponoase etc. Programul divin, intuit de Vechiul Testament, cu cei doi fii ai lui Adam și Eva, Abel și Cain, gena binelui și gena răului, va urmări omenirea de-a pururi!
În cele câteva zeci de mii de ani, omul nu a progresat ca spirit nicio firimitură, în ciuda tuturor itinerariilor religioase și culturilor pe care le-a străbătut, doar s-a rasat, a devenit mai rafinat, mai hulpav, mai hain, amestecul bine-rău s-a nuanțat în diverse feluri, de la cele mai strălucitoare reflectări ale luminii, până la cele mai abisale și mai grotești forme ale întunericului, fără a se ridica însă, în valoare absolută, pe o treaptă mai sus, probabil pentru a nu se însemeți din cale-afara.
Dacă observi de departe Lumea, fără patimă și subiectivism, o iubești și o disprețuiești în egală măsură, dar cel mai important lucru este să o înțelegi! Am întâlnit, în peregrinările mele, lumi, căci ele sunt totdeauna multe, mici, în interiorul celei mari, aparent perfecte, dar cu o rată mare de sinucidere a indivizilor, în contrast cu alte lumi, lipsite de perfecțiune, dar pline de farmec și de oameni frumoși și mândri, fără frustrări și fără ambiții, calzi, armonioși, fericiți…
Până la urmă, goana după fericire aduce cele mai mari nefericiri, iar intoleranța pe modelul perfecțiunii imperative creează cei mai „anapoda” oameni, limitați în aprecieri și dimensiuni, precum într-un pat al lui Procust! Și dacă nu ne putem iubi așa cum suntem, să înțelegem măcar că viața este un proces de acceptare și abia apoi o întrecere între noi și noi, noi și ceilalți, obligatoriu în slava Celui de Sus, nu a noastră, nici prea mult și nici prea puțin, dacă vrem să ne facem lecțiile…
Ecaterina Petrescu BOTONCEA este medic și scriitor…
Facebook
WhatsApp
TikTok
