Nu cred că mă înșel, suntem într-o continuă schimbare de paradigmă. Anii care au trecut și care urmează, par să ne oblige la o alegere, progresăm pe scara nivelului de conștiință sau ne distrugem? Ar trebui să ne aflăm în plin proces de maturizare a conștiinței planetare, de la era separațiilor, la cea a reintegrării. Rețelele de comunicare aduc un limbaj nou, ușor de înțeles, ușor de accesat, care are la bază imaginea, culoarea, impactul rapid. Și totuși, nu ne regăsim nicicum în întreg, în unitate.
Empatia pare să se erodeze, în loc să se anime, iar bulversarea prin exces de informații, de multe ori contradictorii, rup din țesutul de rezistență al întregului. Creșterea nivelului material al existenței noastre, pe de altă parte, ne permite întrarea în izolare, desfacerea în particule umane, în indivizi rebeli, indiferenți cu întregul. Poți zice că sărăcia unește și bogăția dezbină, deși aspirăm spre o viață mai bună și mai nuanțată.
Experimentele trecute, care își propuseseră nivelarea forțată a conștiințelor și a condițiilor de trai, s-a dovedit un eșec. Eliberarea conștiințelor de constrângeri se dovedește alt eșec. Prezentul ne propune un nou experiment, al călătoriilor atemporale în căutarea unui nou sens al vieții, cu organizarea propriilor resurse materiale și a unui liber arbitru care nu ține cont de interesele comune.
Cuvinte precum respectarea legilor, responsabilitate, solidaritate, gestionare conștientă a propriilor energii rămân teme pentru acasă pe care omul le refuză tot mai mult. Planeta se regăsește din ce în ce mai singură, exploatată cinic și haotic. Stratul de humă, suportul vieții, se subțiază prin distrugerea vegetației importante – pădurile -, insectele dispar ucise de substanțe toxice, circuitul trofic este grav afectat prin dispariția masivă a speciilor de plante și animale, neprotejate ori ucise, solul fertil se deșertizează și în absența unui dialog corect între om și natură, planeta și omul devin două ființe antagonice, în ceartă, cu imunitatea prăbușită, bolnave, cotropite de bacterii și viruși.
Noua paradigmă care se impune de la sine ar fi că moderația trebuie să ne apere de excesele materiale, stresante și inutile atâta vreme cât vedem moartea cu ochii în fiecare zi, dar și de mimarea spre spiritualitate, gălăgie găunoasă atâta vreme cât ea rămâne doar o facultate intelectuală, fără punere în practică a planului divin, anume guvernarea lumii prin unitate în diversitate, spre binele omenirii și a grădinii Lui Dumnezeu.
Ecaterina PETRESCU BOTONCEA este medic la Spitalul Judeţean din Târgovişte, a scris 13 cărţi, e o autoare de succes și spune că a tânjit după marea medicină, după o lume în care frecvenţa minunilor e mai mare…