E duminică, zi sfântă! Am pornit spre biserică să aprind o lumânare pentru dragoste și luciditate, ele nu sunt simple noțiuni, ele sunt spirite care își cer întruparea în noi. Vreau să le rog să nu se lase alungate, cu ele s-a construit lumea. E primăvară și fiecare culoare are limbajul ei, fiecare frunză emite un sunet firav, pe care nu îl putem percepe decât în liniște deplină. Lumea s-a umplut de agitație și de zgomot, nepăsătoare la mesajele divine, care vin, vin, vin…
Pe drum întâlnesc oameni îngrijorați, pe unii îi cunosc, ne oprim să schimbăm câteva cuvinte, îmi vorbesc despre creșterea prețului la medicamente, au aflat că, din pricina devalorizării leului, bolnavii cronici și cei cu boli neoplazice nu își vor mai primi medicamentele la timp. Magazinele se golesc, la fel și buzunarele, carnea devine un produs de lux, dar nici ceapa nu e de găsit pe rafturi.
Îmi continui drumul, intru pe niște alei frumos placate cu lespezi de granit. Pe margini, castani bătrâni, parcă și ei îngândurați și obosiți! Mă gândesc la zicala: un copac drept, o umbră dreaptă. Dar și invers! În biserică, lume multă, freamăt, miros de tămâie… Mă gândesc la toți acești oameni, la tot ce pierdem și la tot ce putem câștiga, nu prin voința lui Dumnezeu, ci a noastră. Liberul arbitru ne lasă să alegem între două drumuri: al construcției sau al demolării, urmând ca El să se bucure sau să se întristeze.
În ce vrem să credem? În ce ne-a învățat Iisus? În misionarismul urii și al dezbinării, al dezordinii și haosului sau în misiunea ordinii și rațiunii, pe modelul creației? Pentru cine facem invocarea? Aici se vor despărți apele, cu siguranță, unii vor urma răzbunarea și ura, ceilalți dragostea și echilibrul, toate fiind de la Dumnezeu pentru a ne încerca.
Misionarismul urii își duce lupta prin minciună, amenințare și calomnie, convingându-i pe cei care îl urmează că albul e negru și negrul e alb. Sigur, energiile răului, precum turbulențele naturii, trebuie descătușate. Pe asta se contează! Misionarul urii împarte promisiuni, dar împrăștie haos și toxicitate, uneori de neoprit. Misionarul lucidității convinge prin adevăr, seriozitate, bună credință. Dar, sigur, trebuie să își asume coroana de spini și toate energiile descărcate de partea adversă, așa se echilibrează lumea, așa se mântuie, prin sacrificiul celui care are o conștiință mai înaltă și poate răbda.
Ca într-o confirmare că binele și răul sunt distribuite în părți egale și mereu în luptă, jumătate din noi tragem spre obscuritate, nevoie de violență, răzbunare, distrugere și ne identificăm cu un lider asemenea nouă, după chipul și nevoile noastre emoționale, tulburat, irațional, dezlănțuit, în timp ce cealaltă jumătate tragem spre înțelepciune, moderație, construcție și, în final, dragoste.
În curând vom vedea ce alegem, să ne adâncim în beznă sau să ieșim la lumină? Vom alege dragostea sau ura, vom alege înțelepciunea și buna credință sau viclenia și dorința de putere și de dominare prin forțe maligne? Competiția sau bullyngul, educația sau golănia? Mai avem la dispoziție o săptămână și ceva să ne identificăm cu cel pe care îl dorim să ne reprezinte, nu doar ca persoană, ci ca națiune.
Aprind o lumânare pentru Lumină…
11 mai 2025
Ecaterina Petrescu BOTONCEA este medic și scriitor, membră a Uniunii Scriitorilor din România…