M-am gândit și eu, ca voi toți, bănuiesc, ce iubesc mai mult la oamenii pe care îi întâlnesc în cale, ce mă încântă, ce mă cucerește, ce mă face să doresc să-i revăd, ce îmi oferă o lecție de viață: erudiția, pasiunea, deschiderea spre dialog, stilul, umorul, inteligența sclipitoare?
Ce caut mai mult într-o carte, în spatele măștilor auctoriale? Acțiunea întortocheată sau mesajul, strigătul, nonverbalul? De ce îmi iubesc mai mult unii pacienți, îndeosebi oamenii simpli, tăcuți, bătrânii cu mâinile muncite, de ce iubesc ochii animalelor, candoarea și infinita lor adâncime, ce anume din toate laturile acestei lumi îmi încântă incontestabil ființă și mă face să-mi selectez pe interior universul?
Ei bine, răspunsul unificator în toate, este unul: noblețea! Ea nu șochează, nu minte, nu înșală, nu jignește, nu repede, nu este arogantă, nu este capabilă de vulgaritate, violență, nu ucide ce e bun în om! Noblețea este echilibru și vindecare!
Și, de aceea, urez acestui An Nou să se înnobileze cu un renăscut suflu, să își regăsească drumul spre simplitate, bucurie sinceră, împărtășire prin frumos, echilibru, pace.
E mult, e puțin, nu știu…
Ecaterina Petrescu BOTONCEA este medic și scriitor, membră a Uniunii Scriitorilor din România…