Astăzi, aș vrea să vorbim despre necuvânt, acest subtil oximoron, folosit de Nichita Stănescu pentru a exprima inexprimabilul. El propune limbajul prim, paradigmatic, bazat pe paradox. Dar eu vreau să îi dăm și alt înțeles, de precuvânt sau dincolo de curând, codul de comunicare fiind unul energetic, vibrație a tăcerii, ascultare a inimii și contemplare sau împărtășire a divinității…
A vorbi despre ceva atât de delicat și de fragil, care nu poate avea corespondent în limbajul obișnuit, presupune că este vorba despre o taină, iar o taină este un mister, o minune, un miracol, un adevăr dincolo de cuvânt, cu înțelesuri sacre, care, odată dezvăluit, își pierde esența divină. O taină este mai puțin decât un murmur de frunză, pe care l-ar putea împrăștia vântul în întreaga pădure, și astfel și-ar putea pierde vibrația unică. Poeții vorbesc despre taina înserării, a nopții…
Biserica ne vorbește despre Sfintele Taine, sau cele șapte taine, acte ritualice de comunicare cu realitatea divină, care pecetluiesc legătură dintre divinitate și om în religia creștină: botezul, nunta, spovedania, mirul, împărtășania, hirotonia și maslul. Odată ieșit din taină, adevărul divin își pierde esența.
Pentru orientali, cuvântul a iubi este o mare taină, o formă de a aduce Divinitatea în trup și pentru a nu o răni sau a-i pierde dimensiunea, ea rămâne un necuvânt, iar împărtășirea lui rămâne ca o a doua taină. A desacraliza un adevăr tainic este un gest de trădare. În Cina cea de taină, este împărtășită iubirea pentru Iisus Cristos, adică pentru însăși iubirea divină, secret tainic și legământ pentru a urma Calea, Adevărul și Viața și felul în care acestea trebuie să atingă sufletul omenesc cu ajutorul parabolelor, o formă de legare a necuvintelor prin ascunse și doar meritate înțelesuri… Dezvăluirea Tainei aduce după sine uciderea ei, întrarea în disoluție fizică a purtătorului, adică a Domnului, sau altfel spus, a Domnitorului peste o lume a lutului dar și a energiilor vibratile care definesc spiritul omenesc…
În contra cuvânt se află, deci, necuvântul, nerostitul, iubirea închisă în cuvânt, potențialul, energie interioară care nu se consumă, cu vibrație divină…
Vă îmbrățișez cu necuvinte!
Ecaterina PETRESCU BOTONCEA este medic la Spitalul Judeţean din Târgovişte, a scris 13 cărţi, e o autoare de succes și spune că a tânjit după marea medicină, după o lume în care frecvenţa minunilor e mai mare…