Noi, românii, avem atâtea lucruri frumoase de spus și de aniversat împreună.. Nu doar alții, nu doar „Alții”… Dacă ai ochi să vezi România cu dragoste adevărată, ești mai tot timpul uimit de frumusețea, bunătatea și generozitatea ființei ei. Departe de a mai fi o Cenușăreasă, astăzi, este curată și zâmbitoare.
Traversând mai toate regiunile țării, de la un capăt la altul, și încă de mai multe ori în ultima vreme, atât cu mașina cât și cu piciorul, nu sunt obosită de drum lung, ci, pur și simplu, copleșită de atâta paradă de verde, peisaj integru, păduri trufașe, fără cioturile de acum zece, cincisprezece ani, ape argintate, vesele, curate, zburdalnice, orașe îngrijite; varietatea formelor de relief însănătoșite îmi traversează ochiul într-o bucurie și emoție fără margini…
Și întâlnesc oameni de treabă, voi nu? Dacă îi provoci și ai răbdare să îi asculți, sunt amabili, deschiși, nu te lasă în drum nedescurcat, primești oricând o îndrumare, o cană de apă, un adăpost, o vorbă înțeleaptă.
Ne-am schimbat! Asta e vestea, deși sunt atât de multe de făcut, dar parcă dihonia care ne cuprinsese a plecat fără cuvinte, cu codița între picioare, dezamăgită că nu ne-a putut dezbina. Reîntâlnesc oamenii mei de altădată, spiritul de îngăduință, blândețea, pacea…
O țară o cunoști călătorind prin ea, nu de la televizor, manipulat de știri și imagini! Și, cu drag vă spun, am participat la multe evenimente menite să ne adune și să ne unească, să ne bucure și să ne îmbogățească, să ne aducă aminte de un tezaur cultural și uman despre care multă vreme nu am avut timp să vorbim…
Uneori, e foarte greu să extragi un lucru bun din mijlocul răului! Sigur, pledez pentru laboratorul de creație al lui Dumnezeu pe lumea asta. Alt adevăr nu cunosc și nici alt sens pe care să îl poți da vieții, fără a-i opri curgerea la un moment dat. În rest, sunt episoade trecătoare, oameni care vin și pleacă, unii dintre ei rămân definitiv în conștiința noastră, indiferent de orientările lor de orice fel, buni sau răi, dar direcția general acceptată nu poate fi decât normalitatea ca să supraviețuim ca specie și pe aceea o alegem…
Ecaterina Petrescu BOTONCEA este medic și scriitor…