Deși, inițial, mi-am zis și eu că Oana Gheorghiu nu a prea fost în formă cu interviul dat la Digi24, reacțiile de după m-au pus pe gânduri. În ce lume abramburită trăim! Disproporția dintre o opinie modest și neinspirat formulată și acuzațiile ridicole, dar cinice și abuzive care au urmat, mă obligă la o reacție personală cu iz civic. Ca vice-premier, Oana Gheorghiu nu trebuia să dea curs unor provocări legate de proiectul „Dăruiește viață ” și de veniturile ei lunare care îi reveneau din munca la acest proiect, căci nu putea trăi din aer și, apoi, totul era legal. Clar, referirea era retorică, de speță joasă, deci de rea credință… Ar fi trebuit să ceară ea, fără menajamente, răspuns la întrebări esențiale pentru societatea românească: cum s-au topit sutele de miliarde de euro în ultimii doi ani ai lui Marcel Ciolacu și unde? Cum a fost posibil să se intre adânc în Fondul de rezervă al statului: 95 de miliare de euro? De precizat, acest fond de rezervă este și unul de apărare, stabilitate și suveranitate a unei țări, deci este un fond strategic, de neatins. A fost inconștiență, lăcomie sau o formă de vulnerabilizare intenționată a statului?
Ca vice-premier ea trebuia să pună accent pe cauza acestei risipe de bani, care poate fi corupția, și să ceară ea socoteala pentru cele 10 000 de dosare de corupție care au fost clasate în ultimii 6 ani. De aici venea și legătura cu pensionarea precoce a magistraților și pensiile lor speciale. Această cifră, de 10 000 de dosare, nu este o știre oarecare, ea este un dezastru, ca și sumele uriașe de bani evaporate.
Un medic plătește cu libertatea dacă a greșit un diagnostic, iar magistrații lucrează de parcă ar fi stat în stat, amețind lumea cu legi, aliniate, litere, excepții, recursuri, anulări, limbaj pe care nu îl înțeleg nici ei, căci același dosar, dat la mai mulți magistrați, primește încadrări diferite, ba chiar opuse. Apoi, dacă magistrații ies devreme la pensie, poate că ies cu dosare cu tot, iar dacă e mult de muncă și criză de magistrați, o cauză sigură este chiar topirea lor timpurie din câmpul lor de muncă. Ei vin și pleacă pe o bandă rulantă care vântură sume importante de bani pe termen lung, ajungând să lucreze 20 de ani, pe bani mulți, dar potențial meritați, și să primească pensii remarcabile poate 40 de ani, pentru care însă nu au contribuit și nici nu au lăsat în urmă prea multe dosare duse până la capăt, căci nu le-a permis vremea, dacă stau la un dosar 5/ 6 ani, până îi trece timpul.
Într-o societate în care corupția face ravagii, criminalitatea este în creștere, drogurile se consumă ca mentosanul, iar infractorii sunt eliberați sau albiți cu o clemență cel puțin suspectă, iată că magistrații insistă să fie premiați pentru înfrângerile lor. Mai mult, vocea societății e ignorată și conturarea unor opinii perfect îndreptățite este amenințată cu pumnul unei Justiții tot mai autocrate. Ar trebui sa fie clar că magistrații sunt medicii care trebuie, prin efortul și sacrificiul lor, să salveze societatea de metehnele ei, prin soluții rapide, eficiente, clare și ferme. Într-o lume a dreptății, ei trebuie să fie primii dintre egali și un exemplu de conduită, decență și moralitate. Și cum medicii nu își lasă bolnavul pe masa de operație pentru că s-a făcut ora trei, ori s-a terminat garda, și nici măcar pentru că le-a venit vremea pensionării, nici magistrații nu trebuie să părăsească câmpul lor de muncă înainte de vreme fiindcă a bătut gongul unei pensionări arbitrare, benefice pentru cel absolvit de griji, nu și pentru societatea pe care trebuie să o servească și care și-a pus nădejdea în el.
Avansarea vârstei de pensie va lăsa mai mulți magistrați în activitate, mai puține dosare per magistrat și mai multă ordine în societate. Pensionarea la termen a magistraților, cu sporuri corecte la salariu, pe măsura vechimii, va însemna mult mai mult decât o economie la buget, va însemna mai puțin stres, mai puține dosare în lucru pentru fiecare magistrat și mai multe dosare rezolvate, adică eficiență, curățenie socială, economie.
Desigur, după cum există medici admirabil într-un sistem medical cu multe hibe, tot așa există magistrați desăvârșiți, care se bucură de tot respectul societății, dar, culmea, aceștia nu se grăbesc să părăsească locul unde și-au găsit vocația, rămânând atașați misiunii lor, desigur, alese și nobile.
Întrebat de ce merge cu spatele pe măgar, Nastratin Hogea a răspuns că el merge cu fața, dar măgarul s-a așezat invers. Desigur, nicio aluzie la felul în care unii oameni, chiar politicieni, mai ales „non-progresiști” (că progresul a devenit nevandabil), să nu le zic „retrograzi”, aleg să meargă „de-a- ndoaselea”. Nu și cu ultimele achiziții de mașini scumpe, ceasuri, telefoane, vile, bani în cont etc. dar, chipurile, „conservatori, tradiționaliști, religioși” și alte minciunele… grosolane!
Ecaterina Petrescu BOTONCEA este medic și scriitor, membră a Uniunii Scriitorilor din România…
Facebook
WhatsApp
TikTok
