Când afară plouă torențial, viața de spital devine mult mai suportabilă. Noi, peștișorii din acvariu, ne mișcăm mult mai bine! Să fiți primăvăratici și să vă bucurați de un cuget curat și de cea mai mare libertate: a stării de sănătate!
La ce mă gândesc? La imaginea găsită în albumul geografic al Ilincăi, din pădurile României… Și mă întreb, lupii or vrea să își afirme moralitatea când își concertează urletul nocturn și apoi curajul, când atacă în haită? Ciobănescul meu bucovinean este nobil, iar atunci când îi așez porția de mâncare, întâi îmi întinde lăbuța să îmi mulțumească, deși ar putea să mă înfulece dintr-o înghițitură. Dar el știe că eu l-am crescut. Un suflet ales nu va ataca niciodată pe cineva care, odată, chiar o singură dată, i-a făcut un bine. De aceea, te poți bizui pe prietenii patrupezi. Și asta e, nu toți lupii au avut parte de mângâiere umană și sunt de rasă, sau de casă, mă rog…
Cu siguranță, atunci când nisipul scurs din clepsidră eliberează spațiul vital de energii deja consumate, cum ar fi spiritul excesiv competițional, malițiozitatea, critica subiectivă, atunci bucuria oricărui eveniment capătă altă expansiune, alte proporții. Fiecare zi, fiecare nouă respirație ieșită din cotidian, crește în importanță. Cu atât mai mult, atunci când ești implicat prin afinitate, trăire sau simpatie, în desfășurarea lucrurilor… S-a întâmplat de curând, la Târgoviște, un eveniment cultural care a marcat timpul și mai ales timpul nostalgicilor după alte vremuri, după altă formă de percepție a esteticului, nostalgicilor după Eminescu, Arghezi, Nichita…. Ziua Mondială a Poeziei, a treia zi a lui Eminescu la români, s-a sărbătorit într-un cadru deosebit de elegant, la Muzeul Casa Romaniței, orașul nostru fiind bine cunoscut pentru menținerea și promovarea acestui fenomen muzical românesc, care își poartă în miez poezia. „Pe lângă plopii fără soț„, a fost una dintre romanțele de întâmpinare de pe vechiul „Bulevard al Castanilor” nr. 13, actual Regele Carol. Invitații, membri ai Cenaclului Arena Literară din București și ai Societății Scriitorilor din Târgoviște… Cu admirație, am vizitat împreună muzeul, o realizare unicat în România și în lume, prin extraordinara sârguință a soților Teodor Vasiliu și Alina Mavrodin Vasiliu (cu sprijinul autorităților locale și sub patronajul Asociațiilor pentru UNESCO din Europa și America de Nord). Ghid ne-a fost muzeograful și co-fondatorul muzeului, tânărul și carismaticul Andrei Vasiliu. A urmat o prezentare succintă a istoriei culturale a orașului, făcută de profesorul și istoricul George Coandă, pornind de la prima tiparniță a lui Macarie, 1508, (mica noastră Renaștere) la scurt timp după Revoluția Gutenberg. S-a vorbit apoi despre primul ambasador cultural al Țării Româneşti, poetul și domnitorul atipic Petru Cercel, aventurier boem, cu vederi occidentale și despre primele scrieri ale lui Neagoe Basarab, despre primul letopiseț din timpul lui Matei Basarab, scris de Udriște Năsturel și despre moștenirea Poeților Văcărești și îndemnul la „creșterea limbei române și a patriei censtire”, apoi despre triada Grigore Alexandrescu, Ion Heliade Rădulescu, Vasile Cârlova, până la „Școala de la Târgoviște” și corifeii ei, Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Costache Olăreanu, Tudor Țopa. O lecție recapitulativă bine primită… Membrii Cenaclului Arena Literară din București au venit cu o antologie de poeme selectate prin concurs și recitate, în parte, în cadrul evenimentului. Liricul poematic a alternat cu cel muzical, oferit de doamnele Alina Mavrodin Vasiliu, voce, și Elena Diaconescu, pian. Alți invitați, alte nume frumoase: profesorul Nicolae Georgescu, cunoscut eminescolog, vorbindu-ne despre nemurirea „Poetului” de care este iremediabil legat spiritual, trăindu-i cu emoție fiecare virgulă, Liliana Popa, poet și eseist, colaborator radio-TV, care ne-a copleșit prin opțiunea poematică și interpretarea definiției fericirii, poeta și traducătoarea Paula Romanescu, una dintre cele mai spirituale și inspirate doamne ale scenei poetice bucureștene, poetul Dorel Vidrașcu, personaj impresionant prin fervoare, patos și spirit critic social, exprimat prin poezie, la origine vrâncean, și asta se cunoaște, poetele Geni Duță, în egală măsură editor, Vilia Banța, Emilia Dănescu și alții, al căror nume nu le-am reținut și îmi cer scuze, apoi importanți poeți târgovișteni: Carmen Georgeta Popescu, Vasile Didoacă Dojană. Câteva minute de atenție au atras și cărțile mele, Scrisorile toamnei și Mon nom est toi, care nu și-au primit încă botezul, dar s-au bucurat de o mică binecuvântare din partea domnului Nicolae Georgescu, inițiatorul proiectului de traducere pentru romanul Numele meu este Tu. Închei, felicitând organizatorul evenimentului, poetul neobosit Marian Ilie, cel care ne-a adus cu microbuzul atâta bucurie în suflet, ne-a încântat cu poeme și cărți, dar și cu o masă plină de dulciuri! Mulțumim, Casa Romanței, nu doar muzeu, ci suflet viu, primitor, dinamic! Eu, nefiind decât un simplu participant, mă înclin!
Ecaterina Petrescu BOTONCEA este medic și scriitor, membră a Uniunii Scriitorilor din România…
Facebook
WhatsApp
TikTok
