am un jurnal zilnic în care notez temperatura îngerului meu, niciodată nu este aceeaşi, uneori suferă din pricina curentului aşezat între umărul meu stâng şi vuietul salvării de noapte care transportă sinucigaşi…
*
15 martie… Nu am locuit în Ardeal, nu am rude unguri, dar, după câți maghiari am cunoscut în mediul universitar, colegi de o minunată anvergură umană și profesională, intersectându-mă apoi și cu oameni simpli, meșteri din Harghita, la ridicarea căsuței de lemn în care locuiesc, dar și în multe alte ocazii, și mă opresc acum la un taximetrist din Oradea, care, în anul 2000, pentru 100 de euro, ne-a dus pe mine și pe fiul meu, pe atunci în vârstă de 12 ani, până la Budapesta, ne-a arătat cu entuziasm tot orașul și ne-a întors înapoi în aceeași zi, împărtășesc, astăzi, de 15 Martie, convingerea că purtarea civilizată este cel mai frumos omagiu pe care îl poți aduce unei culturi și propriei tale apartenențe, iar etnicii maghiari știu să o facă foarte bine. Cu siguranță, avem foarte multe de învățat de la ei și ar fi frumos să o facem. La mulți ani, 15 Martie – Ziua Ungurilor de Pretutindeni!
*
16 martie… Excelent! O dimineață însorită! Dragă Hector, azi vom face o plimbare mai lungă, căci am vești bune, iar burnoutul meu se topește odată cu zăpezile. Iată veștile și primele semne că ne-am putea recupera, dacă ne-am da mână cu mână. România punctează bine prin MAE, Nicușor Dan și Ilie Bolojan. Sigur că mă bucur, prindem curaj. Se poate! Dar drumul e lung, căci trebuie să ne ducă spre o schimbare de mentalitate și atitudine, ridicarea standardelor în educație și ideea de competiție și fair-play. Or fi de ajuns 11-12 ani, o generație de la 7 la 18 ani? Cu condiția ca noul ministru să vină cu noi viziuni, care să întărească autoritatea și prestigiul profesorilor… Oana Țoiu, atacată și jignită de adversarii democrației, își arată valoarea și eficiența. Dar și educația de fostă elevă a Colegiului Național Constantin Carabella, din Târgoviște, cu exigențe ridicate și disciplină cazon… Fără a impresiona prin statură ca predecesorul ei, Emil Hurezeanu, bun cunoscător al artei discursului politic, dar leneș în sine, Oana Țoiu tace și face, înlocuind discursul cu faptele și deschizând un teren fertil pentru acțiunile externe ale Președintelui. Nicușor Dan, cel despre care se spunea că nu poate trece strada singur, a traversat Atlanticul pentru a aduce țării mai multă siguranță și vizibilitate, România devenind un canal de comunicare între Uniunea Europeană și America, formulează noi strategii de cooperare economică, politică și militară cu SUA, Polonia și Ucraina, la cel mai înalt nivel și își confirmă deschis sprijinul și solidaritatea cu vecinul agresat ilegitim de terorismul rusesc. Dar, recunosc prietene, mi-ar fi plăcut să răspundă cu aceeași căldură și prietenie și Președintelui Macron și Franței, o altă ocazie de creștere a securității naționale, și chiar dacă a formulat un refuz ambiguu în fața unei mâini întinse, cred că ar fi fost bine să o facă cu mai multă eleganță. Vizita lui Volodimir Zelenski devine una istorică, aducând mai aproape politic cele două popoare, dezbinate zeci de ani pe teme teritoriale, imposibil de reparat după politica sovieticilor de depopulare prin deportare și amestecare etnică, dar, sigur, și prin propriile noastre greșeli și lașități. Pentru etnicii români, bucovinenii noștri sacrificați în conjuncturi istorice nefavorabile, se deschid perspective optimiste de respectare a dreptului la învățământ și presă în limba maternă, cerință obligatorie pentru întrarea în UE, dar și dintr-un respect reciproc între cele două țări. Ilie Bolojan, în ciuda bullyngului și frânelor la care a fost supus din partea forțelor retrograde, își atinge, deși nu în totalitate, obiectivele de guvernare, misiune devenită aproape imposibilă. O figură plină de culoare și un sprijin neașteptat dar „temeinic” pentru Ilie Bolojan vine din partea mamei premierului, care își îndeamnă fiul să nu uite niciodată de unde a plecat, adică dintr-un pământ puternic, și să nu se lase învins de pesede, ca o actualizare nostimă și înduioșătoare a îndemnului dat de „Muma lui Ștefan cel Mare”, din poemul lui Bolintineanu. S-a încheiat, astfel, o săptămână bună pentru România, în ciuda conflictelor militare teribile la care asistăm și față de care trebuie să ne ținem departe dar, în același timp, în fața cărora trebuie să fim pregătiți. Suntem de partea bună a istoriei, consolidăm relații și prietenii onorabile și benefice unei democrații. Ți le spun ție, prietene, pentru că știi în egală măsură să aperi și să iubești un teritoriu al tău și al familiei pe care o protejezi, unde faci giumbușlucuri, alergi și te bucuri fără să strici nimic, nu ca o parte din politicienii noștri, fără scrupule, fără mamă, fără tată!
*
18 martie… M-a întrebat nepoțica mea de ce nebunii ăștia care răscolesc lumea și o întorc pe dos, deranjând atâția copii de la joaca lor, nu sunt internați în spital să se facă bine? Nu e normal ca atâția copii să fie nefericiți. Știu și eu, Ilincuța, cred că nu mai sunt locuri!
Ecaterina Petrescu BOTONCEA este medic și scriitor, membră a Uniunii Scriitorilor din România…
Facebook
WhatsApp
TikTok
