Mototolit cuvântul întoarce față-n umbră
Când rănile din pleoape încearcă să adoarmă
Din mare valul fuge să prindă-n brațe-o armă
Dar dincolo de vamă e-o măreție sumbră
Se-adună codrii-n luncă și apele sunt ruguri
Și buciumul răsună a trupuri fără nume
Încrucișate șoapte cutreieră o lume
Din nouri pleacă lacrimi pe brazda de sub pluguri
Se năruie o lume, pecete spartă a țării
Râuri de sânge, cnezi și visuri în ruină
Se rupe țeavă-n carne și pruncu-i mort în tină
Sar lanțuri vechi din cuie pe crucea-ntunecării
Dar tu rămâi cetate, cu bolțile deschise
Năprasnica cohortă destinul să nu-ți frângă
Fecioara să-ți vegheze istoria de stâncă
Hrisoave să se umple de alte pagini scrise…!
Gol șiroind din grindă în lacrimi de lumină
Cu pensulă latină te scrii și te rescrii…
Moldovă, Bucovină, Icoană Bizantină
La ceasul îngrijorării, 4 mai 2022
Ecaterina Petrescu BOTONCEA, medic scriitor…
Facebook
WhatsApp
TikTok
