Sistemul medical romanesc? Unii îl laudă, alții îl blamează. Există spitale care concurează occidentul, altele parcă rămase în Evul mediu. Analiști de toate felurile se întreabă ce se întâmplă, de ce nu reușim să aducem la un nivel apropiat serviciile medicale și se dau explicații prin lipsurile materiale…ca și când medicina ar fi o creație a roboticii sau ar ține de NASA…
Nu vorbește nimeni de faptul că medicina nu este o știință exactă, ea se ocupă de disfuncții, cu infinite forme și combinații de manifestare și are în centru omul, ca obiect de studiu și de analiză fără sfârșit, iar medicul, în afară de cunoștințe preluate din manuale ori de pe internet, trebuie să fie o ființă capabilă să înțeleagă jocurile naturii, totodată spirituală și sensibilă la limbajul suferinței. Cândva, medicii erau profund umaniști, cunoscători de muzică, arte, filosofie, istorie, religie, conectați la vibrații înalte, care le ascuțeau simțul observației și empatia cu întregul, din care pacientul făcea parte, ca o ființă rănită! Trufia, aroganța, autosuficiența și spiritul mercantil al omului nou nu pot crea medici adevărați, pentru că pacientul nu poate fi privit ca o mașinărie defectată, aducătoare de profit. Pe scurt, atâta vreme cât medicina își pierde latura spirituală, adică umanismul și conștiința profesiei, rezultatele nu vor fi decât mediocre, indiferent de forme de specializare și dotări, număr de ventilatoare, de culoarea ușilor sau a linoleumului unui spital.
Sunt multe ore de când stau perplexă in fata televizorului. Se analizează în toate felurile cazul unor violuri de minori, doar in sensul lui dramatic si profund, nu! Ale cui victime sunt atâția tineri? Ce îi mână pe oameni spre acțuni infernale, de ce căutăm pericolul și ispitim urâtul și emanațiile negative, macabrul, funebrul, prin atâtea știri care mai mult promovează anormalul decât îl tratează? Și televizorul înseamnă medicină. Și el face parte din sistemul medical, dar în modul cel mai neadecvat. Fiecare știre are repercusiunile ei. Folosim în mod voit sau subconștient incantațiile tragice… Orientalii știu, cuvintele au forță și pot vindeca ori ucide…. Noi am orbit și nu mai vedem în nevăzut…
Dar, nu vreau sa judec pe cineva anume, ci însăși mentalitatea întregului din care fac și eu parte, ignoranța în care trăim și murim, lipsa de sens a gesturilor noastre… Și pentru ca am cunoscut in viața mea forța gândului și a cuvântului, inclusiv în practica medicală, vă adresez rugămintea să ne rugăm, din când în când, cu tărie, pentru oameni ca noi, cunoscuți și necunoscuți, aflați pe paturile de spital sau pe front, ori plecați în mod absurd dintre noi. Căci am uitat să gândim și să simțim colectiv!
Într-o prelegere de a sa, preotul Constantin Necula, iubit profesor la Facultatea de Teologie din Sibiu, vorbește despre tinerețe fără bătrânețe, în Biserică şi Hristos. Discurs nonconformist, viu, plin de umor şi de substanță, un îndemn la unitate în jurul valorilor naționale, umane şi creştine, dintr-o perspectivă întinerită.. „A fi sfânt nu înseamnă a fi perfect. Înseamnă să îți doreşti să iubeşti ca Iisus”. Religia, pe care Occidentul vrea să o demoleze, iar noi, deocamdată, să o alungăm din cuget, îşi caută în ortodoxia română, forme noi de atingere a sufletului, cu mai multă simplitate, bucurie şi deschidere. Avem nevoie să bandajăm rănile urii iraționale, generale şi nemotivate și a ignoranței colective, de după ’90, cu iubire frățească şi creştină. Dragostea înseamnă conştiință înaltă! Ură, dispreț, lăcomie, nepăsare înseamnă irațional şi subconştient! Religia creştină îți cere să alegi între cele două ipostaze. Conştiința te înalță, subconştientul te coboară. Prima aduce unitate, a doua dezbinare. Poți fi şi ateu, numai să iubeşti, pentru că atunci vei deveni creştin. Și dacă ar fi să mă întorc la serviciile medicale din România, aș zice că ceea ce ne lipsește în mod esențial și nu implică cheltuieli materiale este filtrul creștinătății în relația cu pacientul. Din ecuația medic-pacient l-am scos pe Dumnezeu…
Ecaterina Petrescu BOTONCEA este medic și scriitor…