Ce să ne facem și cu zodiile astea! Mai ceva decât prozodiile, amestec de prozaic și poetic, fizic și metafizic, realitate plină de fantastic… Astăzi am avut, la Ortopedie, doi pacienți în vârstă de 90 de ani, născuți în aceeași zi, la ore diferite, adică ceva mai mult decât două secunde, un „el” și o „ea”, doi săgetatori, temerari și destoinici pelerini pe drumul spre lumină, cu aceiași ochi albaștri, luciditate și înțelepciune. El, cioplitor în piatră, de la Runcu, ea, țesătoarea de la Gura Ocniței, acum văduvi, dar nu văduviți de iubirea și respectul celor din jur, a copiilor și nepoților, cu același tip de fractură, în aceeași zi, în aceleași împrejurări, operați unul după celălalt la același spital. Fără incidente… S-au amuzat, știu să râdă. S-au împrietenit… Le urăm viață lungă…
X
Ahh, acest sublim accident pe care îl trăim pasager și care se numește viață, privit cu un ochi poate fi un lung șir de eșecuri și de trădări, privit cu celălalt, poate fi un lung prilej de izbânzi și de iubiri, privit cu amândoi, poate fi contemplație, suferință sau bucurie, dar dacă adăugăm sufletul și mintea laolaltă cu ce vedem, păstrând detașarea observatorului ieșit din terestru, călător pe sub Calea Lactee, viața e inocență și libertate, dramă și extaz, e artă, părăsirea profanului și întrarea în sacralitate, desprindere de materie, interese, dorințe, e mit ori poveste… Dar poate fi, mai ales, poezie… Urme pe nisip…
Ecaterina Petrescu BOTONCEA este medic și scriitor, membră a Uniunii Scriitorilor din România…
Facebook
WhatsApp
TikTok
