GEOMETRIA CUVÂNTULUI – Ecaterina PETRESCU BOTONCEA – Ei nu sunt străini!

În fiecare dimineață mă trezesc înaintea ceasului. Aș mai dormi, capul nu îmi este tocmai limpede. M-am foit în așternut toată noaptea. Somnoroasă, dau drumul la radio să aud ultimele știri din Ukraina și din lume. Viața mea a devenit un receptor permanent al mass-mediei. Aș vrea să mă rup de tumultul războiului și să pot redeveni eu, cu tihna mea, aroma cafelei de dimineață, drăgălitul câinilor pe burtă, mersul pe bicicleta din balcon și toate bucuriile alături de grijile mele de zi cu zi… Dar sufletul meu, fără să îmi ceară voie, a trecut granița și stă mic cât un purec, așezat înaintea tăvălugului de nenorociri din țară vecină… E neînsemnat și cu atât mai nebun, se ceartă în gând cu patologia umană, provoacă răul din lume la Skanderbeg și apoi cade pe capul meu, epuizat…

Ei nu sunt străini, îmi explică! Oamenii cei mai loviți de soartă ne devin oamenii cei mai apropiați. Există în noi o genă a solidarității, moștenită de la primii oameni, care vibrează în momente critice. Nu este chiar de mirare. Și șoarecii au un astfel de sistem de alertare în comunitățile lor. Așa cum și lupii urlă dureros când aud zgomot de armă… La fel, omul resimte ancestral, ca pe propria piele, o durere puternică a altor ființe. Și doare tare! Doare imaginea durerii, a destrămării vieții, a neimportanței și volatilității ei, a intrării în disoluție a unui întreg popor la cheremul diabolic al unei singure voințe, născute, parcă, pentru a fi potrivnice Creatorului. Convingerile sub care am trăit, că omul are dreptul să spună da-ul sau nu-ul său, că lumea de azi este una lucidă, evoluată, eliberată de mentalități agresive, se spală precum săpunul de pe mâini. Omul își menține instinctele de prădător nealterate, alături de cele de filosof ori artist, duhul rău stând fără jenă alăturea de cel sfânt. Crimele cele mai odioase stau față în față cu cele mai frumoase gesturi de eroism și omenie și, cu cât ferocitatea urii crește, iubirea și noblețea frățească se amplifică. De aceea, sufletul nostru, al martorilor neputincioși dincolo de gând și fapte mărunte este măcinat de milă pentru unii și revoltă pentru alții. O noutate care ne năucește în plus pe toți este forța minciunii care îmbracă, azi, forme de-a dreptul cosmice, cu răsturnarea celor mai stabile adevăruri. Alături de Putere, derivată din numele Putin, nu invers, stă măria sa Min(sk)ciună, soția Țarului ultimului veac. Criminalii sunt profeți, apostoli, aducători de pace prin puterea focului, a masacrului, a violurilor și torturii, sunt bine făcătorii neamului și copiilor pe care îi extermină. Rămâne ca miile de morți să le zică „mulțumesc”! Paranoia îi transformă în personaje istorice, adversarii lor fiind toți aceia care li se opun în crearea omului nou, dar vechi, marxist-stalinist, lipsit de vlagă și de demnitate, un fel de legume în marea grădină a unui singur grădinar, care păzește merele de aur furate, cu gentuța nucleară sub cap. Habar nu are nimeni cum s-au desfășurat toate evenimentele lumii de-au putut face loc unor asemenea mutații de sistem social, politic și de comportament, care ajung incompatibile cu însăși viața, dar ele nu au apărut spontan, ci din lipsă de intuiție și putere de previziune, într-o lume care și-a abătut atenția de la valoare spre consum și de la educație și spiritualitate spre plăceri ușoare. Pentru că acolo unde spiritul își pierde vigilența, ignoranța este păcălită de viclenie, lumina se stinge și se instalează întunericul a cărui încoronat poartă azi un nume…

Dar chiar că s-a făcut târziu și trebuie să plec. Soarele e sus… Alerg… La capăt voi întâlni Lumina…

 

Ecaterina Petrescu BOTONCEA, medic scriitor…