Încheie-mi nasturii la haina de zăpadă, mi-e frig în frigul tău lăptos
și-i vânt sub țigla spartă la mansardă, dezbracă-mi sufletul
și-mbracă-mi-l pe dos…
și-i vuiet pe muncel zăludă iarnă, sacâz în corzi de chiciură
bătrân violoncel, arcuș strident cu plâns de spiriduși
pitiți prin iarbă…
ce zmeu se zbate-n tine menestrel și-n ciorile șirag
umbrită salbă de vise lustruite
cuvinte croncănind ritmat…
Iarna, de Tiberiu Cercel
când noaptea vine, se sparg cu dorul lor smolit
seninătatea nopților înalte din raza mea.
lumină albă…
hai zii, iar glezna mea e prinsă-n
copca lacului cu poezii pe care tu o guvernezi
de ce să vii…
mă dor culorile opalescente, năvod cu pești trandafirii
și burți întoarse străvezii, privește-mi ochii
nu fugi…
eu vreau să râd, tu vrei să plângi, să strigi
amurg de raze violete și ultim anotimp
de ger și zloată…
o muză-nțurțurată, eu te adăst să vii,
să te topesc în primăvara
care mă așteaptă…
Ecaterina Petrescu BOTONCEA este medic și scriitor, membră a Uniunii Scriitorilor din România…
Facebook
WhatsApp
TikTok
