Ca în fiecare dimineață, îmi beau cafeaua, ascult muzică și, printre melodii, fluxul de știri. Orașul vorbește. România vorbește. Știrile se vor obiective, dar și presărate cu mult senzațional, drame de tot felul, individuale sau colective, accidente, violență, război. Multă politică, mișcări sociale, alegeri, întâlniri la nivel înalt, eforturi pentru echilibrarea unei lumi destabilizate și stăpânite de malefic…
Astrologic, se spune că trecem prin „Inelele lui Saturn”, o perioadă grea pentru omenire, de încheiere a unei civilizații, un fel de „scufundare a Atlantidei”, în urma supraîncălzirii planetei cu armament, tehnici de substituire ale minții umane cu minți artificiale, dispariția empatiei și vaporizarea sufletului uman, saturnianul sfârșit sau Kali Yuga.
Denaturarea ființei umane, devine evidentă de la nivelul cel mai elementar, relația bărbat- femeie, unde dragostea este înlocuită frecvent cu dorința de dominare și se termină cu viol sau crimă, sau pângărirea copiilor prin pedofilie și până la folosirea celor mai sofisticate mașini de război, deci de ucis oameni, fără măsură, fără scrupule, fără sens.
Deschid geamurile larg. Soarele de septembrie mi se pare unul foarte prietenos. Ai zice că sub blândețea lui nimic rău nu se poate întâmpla. Și totuși, în urmă cu o zi a mai fost ucisă o femeie în propria ei casă, de așa zisul „soț”. Ea poartă până acum, în acest an, numărul 67, în timp ce alte peste 1000 de fete, fetițe, femei au fost violate. Sunt agresiuni, nu doar împotriva unor trupuri și suflete, mame, surori, fiice, ci împotriva ideii de creație umană, de umanitate în forma ei duală, dar complementară, împotriva spiritului și civilizației de secol 21.
Pe un perete țin o iconiță cu Maica Domnului, pictură naivă, pe sticlă, adusă de la Mânăstirea Nicula. În ea, Maica are zâmbet de copil. Aș spune, fără să mă tem de patetism, că atunci când un imbecil, îi retrag intenționat apelativul de bărbat sau om, violează sau ucide o femeie, pe Dumnezeu îl violează sau ucide sau pe această inocentă Maică. Satisfacția demonică pe care o simte este blasfemia în formă carnală și, de obicei, repetată, adusă divinității, pe care și-o trăiește și savurează nu ca pe o înfrângere în fața propriei conștiințe, ci ca pe o victorie, o sudalmă, un total dispreț aduse creației, învățăturii divine și legilor ei sacre. Pentru că aceste ființe nu fac parte din suita lui Cristos.
Din nou, o știre despre o femeie bătută. Violența împotriva femeilor rămâne, fără doar și poate, o rană deschisă a unei lumi debusolate, denaturate, încărcate de ură chiar față de Dumnezeu. Dar violența împotriva femeilor nu este doar un act individual, ci manifestarea unei subculturi agresive, decerebrate, în care educația lipsește cu desăvârșire, fiind înlocuită de resentimente, iar respectul pentru celălalt este înlocuit cu instinctul de a domina. Orice loc lăsat liber, și care ar fi trebuit să fie locuit de Dumnezeu, va fi înlocuit rapid de dușmanul său. Desigur, există și alt palier, al violatorilor și criminalilor cu ștaif, din lumea așa-zisă bună, dar putredă de narcisism și perversități, care reușesc multă vreme să manipuleze și să păcălească suflete fragile și să ocolească răspunderea prin metode mafiote. În mintea unor băieți, imaturizați complet, care cresc fără repere sănătoase, violul devine o victorie, o dovadă de putere.
Poate că despre aceste lucruri ar trebui să ne vorbească ministrul educației, Daniel David, căci agresivitatea, hărțuirea, bullyngul au început să își facă apariția încă de la grădiniță. În realitate, agresivitatea nu este decât semnul unei înfrângeri profunde a umanității, iar societățile ar trebui să accepte că nimic bun în lume nu poate crește în afara ideii de Dumnezeu, dragoste și echilibru, cu care trebuie umplute toate sertarele ființei umane, mult mai mult decât cu aur și bancnote. Femeia, bijuteria lui Dumnezeu, purtătoare de viață și de sens, într-o lume fără repere, se vede adesea singură, redusă la obiect, umilită, supusă, nevalidată de mediul în care trăiește. Suferința ei este, așadar, reflexul unei crize mai largi: debusolarea ființei umane, dar și incapacitatea societății de a-și proteja jumătatea fragilă și luminoasă, duhul familiei și al umanității.
A vorbi despre violență nu înseamnă a înșira statistici, ci a privi în ochi tragedia fiecărei vieți disprețuite, a înțelege că fiecare femeie bătută, violată sau ucisă înseamnă o mare înfrângere, un geamăt al originii noastre divine, tot mai răstignite și a recunoaște că soluția nu poate fi în legi indulgente și ordine de protecție, ci în legi ferme, dure, care să nu permită neispășirea pedepsei până la capăt a agresorului, dar și în prevenție, educație, în formarea unei culturi a respectului, în reînvățarea empatiei și legilor de supraviețuire ale omenirii. Numai atunci când un puști va învăța că a respecta o fată înseamnă a fi puternic și nu a o domina, numai atunci când o societate va vedea în femeie o parteneră și nu o pradă, rana se va închide.
&
Din păcate, misoginismul, proiectat în societate de unii elitiști, s-a vrut un semn de distincție intelectuală, pornind de la Schopenhauer, Balzac, Nietzsche, la noi Cioran, Eliade… provocând, în timp, frustrări și dezechilibre în societate, precum și o reacție puternică, feministă, care schimbă în multe feluri sensul feminității, adâncind ruptura emoțională dintre bărbați și femei. S-or mai găsi soluții, sau mintea umană, nedublată de inteligența emoțională, va alimenta în continuare, printre alte războaie, și acest conflict între cele două jumătăți ale întregului, programat divin, care trebuie să ducă omenirea înainte, în dragoste și armonie, nu să o împingă în furcile saturniene ale lui Kali Yuga? Rămâne de văzut!
Până atunci, însă, fiecare femeie pierdută fizic sau psihic devine un reproș adus tăcerilor noastre, un memento că umanitatea se clatină nu doar sub războaie, ci și sub indiferența cu care acceptă violența din propriile case și din lume.
Mă uit la ceas, închid fereastra, radioul și alerg spre serviciu. Sunt în întârziere, dar nu pot să nu mai zic ceva: Succes PAS, succes Maya Sandu! Femeile puternice pot salva lumea!
Ecaterina Petrescu BOTONCEA este medic și scriitor, membră a Uniunii Scriitorilor din România…
Facebook
WhatsApp
TikTok
