Ne întoarcem din vacanțe dezamăgiți. De ce nu reușim să fim o societate educată? De ce ne comportăm ca într-o cultură a peturilor, micilor, mucurilor de țigară aruncate peste tot, muzicii date la maxim, ostentației în îmbrăcăminte, machiaje, atitudini? De ce ne displace ordinea, perfecțiunea? De ce rămânem orientali în ciuda faptului că vedem și călătorim în lumi civilizate?
Pentru că ne ținem mintea prea mult în repaus. Pentru că preluăm de-a gata niște imagini netrecute prin niciun filtru și le reproducem greșit. Pentru că avem un comportament de imitație, nu unul reflexiv. Pentru că am renunțat să citim și să ne instruim…
Cred că o societate ameliorată ar fi aceea în care cititul ar lua locul drogurilor. Poate că ar trebui o perioadă să se interzică cititul, ca devenind prohibit să declanșare o poftă nebună, iar cărțile să se se cumpere apoi pe sub mână. La festivaluri sau meciuri de fotbal ar trebui să se împartă cărți pe post de pliculețe cu prafuri albe. Nu ne-ar strica niște traficanți de beletristică, filosofie, istorie…
Ce minunat ar fi cititul ca drog! Dar nu un drog din care să te înfrupți toată ziua, paralizat într-un fotoliu, ci un drog ca o dependență care să te ridice în picioare, să nu te lase să dormi noaptea, să-ți lase gura apă după câteva zeci de pagini, prilej de meditație înainte de a încheia o zi de lucru și de idei creatoare pentru timpul următor…
O lume în care cititul devine un obicei, chiar o necesitate, este o lume cu reflexe creative, cuvântul citit deschide circuite, stimulează ideația, nu lasă creierul în adormire sau în stereotipii de comportament. Și încă ceva, are darul de a crește stima de sine. Cuvântul scris, ca și alimentația, devine o formă de pervertire a minții, una prin care gândirea îmbracă valențe superioare, dacă mesajul aparține lumii educate.
Copiii crescuți într-un mediu ostil și excesiv de critic la adresa celorlalți și în care oralitatea aparține mai mult jargonului, vor dobândi de mici plăcerea opiniilor răutăcioase, slab elaborate, cârcotașe, coborâtoare de spirit, descurajante. Acolo unde există o mică bibliotecă și exemplul Cititului, fie și din Biblie sau din alte cărți religioase, tot procesul educației se simplifică prin preluarea obiceiului de învățătură de la părinți către copii.
Reflexivitatea poate veni, la vârste mici, pe canale directe de comunicare cu natura, copiii au un prieten imaginar care îi învață binele și răul, dar apoi, obligatoriu au nevoie de curgere de idei, comunicare, schimb de informații, de cărți. Lumea, azi, nu mai poate fi concepută fără învățătură. Cititul te îndeamnă la împărtășirea unor cunoștințe, idei, impresii, dezvoltă vocabularul, deschide orizonturi…
De ce sunt occidentalii avansați? Pentru că din punct de vedere informațional sunt mai evoluați, iar apetitul pentru învățătură este stimulat de societate de la vârste mici, dar nu cu forța, ci cu puterea exemplului, iar din învățătură, comportamentul reprezintă o bună parte, limbaj, gusturi, maniere, sport, educație civică…
Ne dorim o societate civilizată? Să creem norme și să fim primii care le îndeplinesc… Iar cititul trebuie să ne fie una dintre norme…
Ecaterina Petrescu BOTONCEA este medic și scriitor…
Facebook
WhatsApp
TikTok
