Limbajul oamenilor, ca și al păsărilor, trebuie să se potrivească. El nu înseamnă numai cuvânt, el înseamnă și gest, sentiment, mod de interpretare, sensibilitate la sunet, culoare, parfum.
Ne definim prin tipurile de vibrație cu care intrăm sau nu în rezonanță. Ceea ce numim fericire este starea de comunicare la nivel de emoție înaltă, conștiință, artă, ideal. Așa s-a putut scrie Jurnalul fericirii. Deși se afla în detenție, spiritul lui Steinhardt era în conexiune cu spiritul absolut.
Ora două și treizeci de minute, părăsesc spitalul zâmbind, al cincilea pacient a fost un tânăr din Basarabia, pentru ortopezi ceva banal, pentru mine, la fel, și totuși… I-am spus,
– Ții minte? Acum cinci ani, la Chișinău, într-o zi fierbinte de vară, mi-ai dat un pahar de apă… Aveam insolație, mă durea capul și mă mișcăm anevoie printre străzile aproape pustii… Erați trei tineri lângă o mașină, vorbeați rusește, dar când v-am rugat să-mi dați un pahar cu apă, ați vorbit în cel mai dulce grai moldovenesc, ați lăsat conversația, ați alergat și ați revenit cu o canistră cu apă rece… Am băut fără măsură, apoi, cu restul, m-am spălat pe față, pe gât! Astăzi îți spun bogdaproste…
– Dar nu am fost eu!
– Ba tu ai fost, frate basarabean!
Ecaterina Petrescu BOTONCEA, medic scriitor…
Facebook
WhatsApp
TikTok
