GEOMETRIA CUVÂNTULUI – Ecaterina PETRESCU BOTONCEA – Ce i-ar trebui României ca să se numească „educată”?

   De ce a dus lipsă țara mea în ultimii 30 de ani, de i s-a luat acest calificativ? Dacă îmi aduc bine aminte, cu câteva decenii în urmă, toți copiii mergeau la școală pentru că acolo întâlneau o lume a poveștilor frumoase, manuale atrăgătoare, cu multe poze, profesorii erau, înainte de toate, buni comunicatori, lecțiile erau simplificate prin idei principale, folosirea unor hărți, imagini, conexiuni cu mitologia fiecărei materii, cu întâmplări agreabile, de neuitat, personalități, legende, eroi naționali, etc…

   Școala era mult apropiată de viață, de fapte concrete, de bucuria comunicării simple, ludice, de evocări autentice, de muzică, poezie și sport, care duceau la o creștere a stimei de sine, de neam, de loc. Orice națiune folosește stima de sine și stima de apartenență la cultura și istoria proprie, în educație. Peste tot sunt cultivate simbolurile naționale, imn, steag, stemă…

   Ce s-a întâmplat apoi? Noile manuale și-au pierdut savoarea, au devenit uscate, neatractive, o aglomerare de date omorâte de limbaj, de text, sofisticate și inepte. Copiii au nevoie de bucurie, nu de informații fără viață… Copiii au nevoie de povești, de culori, de mișcare și de un limbaj îmbogățit progresiv, în armonie cu dezvoltarea psiho-emoțională a fiecărei vârste…   Mă întreb dacă în noua programă de învățământ, există și o nouă strategie de predare, o schimbare de stil, de limbaj, de valori. Se vor învăța la școală mersul pe bicicletă, înotul, dansul, estetica ținutei, a vestimentației, a comportamentului în lume, diferența dintre valoare și cosmetizare, dintre frumosul autentic, luminos, spiritual, și cel artificial, lucios și până la urmă, urât? Ce finalitate are învățământul? Educația sau doar instruirea profesională? Ce urmărește el? Supercalificarea într-o altă formă a sclavagismului sau cizelarea ființei umane, lecția bucuriei de a trăi frumos în armonie cu propriul sine și cu universul, lecția dragostei și a respectului pentru familie, loc, neam, creație, valori…

   Atunci când aceste noțiuni elementare vor fi învățate, nu vor mai exista plagiate, impostură, furt de valori, căci fiecare va dori să își valorifice propria învățătură. M-ar bucura un răspuns la cele câteva întrebări, din partea domnului Iohannis..Și nu numai! Poate că și societatea are nevoie să întrebe, să se implice și să primească un răspuns….

Ecaterina Petrescu BOTONCEA este medic și scriitor, membră a Uniunii Scriitorilor din România…