GEOMETRIA CUVÂNTULUI – Ecaterina PETRESCU BOTONCEA – Ce alegem să ducem cu noi…

   După câteva decenii de meditație, pot crede că zeii au fost, și încă sunt, oameni care au avut forța să iasă din spectacol. Vrând nevrând, viața ne apare ca un spectacol din care tragicul respiră moartea fiecărei zile și atunci când râdem și când plângem, de fapt aniversăm trecerea noastră dincolo, întâi cu frenezie, incoerent, sălbatic, schimbând măști înspăimântătoare sau comice, după cum vrem să impresionăm neantul, căci ce altceva putem impresiona cu măști decât neantul, abandonându-ne demonului atunci când intrăm în delir, delirul puterii, delirul virtuții, delirul genialității, dansăm sau iubim cuprinși de o beție sacră, de cele mai multe ori fâlfâind din aripi,

   Păsări călătoare pe meridiane fixe, guguștiuci sau șoimi, ce contează, doar noi credem că suntem cineva, că stăpânim ceva, nu stăpânim nimic, doar ne împovărăm aripile cu iluzii, important ar fi doar cum luăm înălțime, de sus poți să vezi dar și să crezi, cum privim și ce înțelegem din ce vedem, ce alegem să ducem cu noi, firul de lumină sau praful din cenușă… Căci, încet încet, sufletul se liniștește, incoerențele capătă ritm, iar inima impetuoasă își măsoară siajul cuvenit și se aruncă în oceanul divinității, dar înainte de toate, omul își dă jos masca și se eliberează prin cuvânt, bun sau rău, sau altfel spus, prin experiență dobândită.

   Avem nevoie de cuvinte care să dea coerență incoerentului, nu invers… Avem nevoie ca viața să producă viață, iar nu moartea să producă moarte, avem nevoie să lăsăm bâlciul și să ne sublimăm în artă, adică în tăcerea zeului solemn și nemuritor.

   Niciun om autentic nu a murit vreodată, căci omul autentic devine erou sau zeu…

 

 

Ecaterina Petrescu BOTONCEA este medic și scriitor, membră a Uniunii Scriitorilor din România…