Și cât de lipsită de sens devine viața în prezența ei! Este suficient să privești o mamă care își plânge fiul ucis de ițele obscurității. Cu siguranță, deși trăim în același timp, ne aflăm, de fapt, în epoci diferite, pe care le putem aprecia exact după modul de exprimare a violenței, din partea unora subtilă, sofisticată, învăluită în ipocriziile de tot felul ale bunelor intenții, din partea altora primitivă, brutală, sălbatică până la atroce.
Este suficient să privim în jurul nostru, mai aproape sau mai departe, să ne privim orașul, satul, fiziologia lui, locuitorii ei, dramele unor comunități sau de familie, intoleranțele de interior ori să derulăm, pe zone geografice globul pământesc, ca să ne uimim de diversitate, dar și de lipsa de congruență, de unitate a gândirii umane. Omenirea uită să se iubească și nu se mai regăsește în acțiunile ei, l-a pierdut pe Dumnezeu, atât de greu câștigat, a pierdut mila, empatia, compasiunea, dar și sănătatea mintală, legată mereu de starea de verticalitate, bipedă, totul devine o goană după nimicuri, plăceri de-o zi sau de o singură viață, atunci când nu este o goană după o putere iluzorie, în forme evidente sau mai voalate. Și spun iluzorie, căci totdeauna se va găsi o altă putere sau un alt grup de alte puteri care să o contrazică și să o destabilizeze pe prima. Și de aceea, sigur, Pacea rămâne cea mai trainică dintre puteri!
Oamenii uită să își mai zâmbească, se vânează, se discreditează reciproc și, poate de aceea, tot ce unește și nu dezbină este cu atât mai important. În timp ce pe pământul artelor, al literaturii, muzicii, culorii, există o emulație și o bucurie a manifestării iubirii și aducerii ofrandelor spirituale, dar nici aici fără scântei, statele puternice ale lumii își ascut săbiile, își manifestă vehement principiile, forța sau, mai degrabă, slăbiciunile în raport cu noțiunea de civilitate. Epocile sub care trăim concomitent, de la cele primitive, sclavagiste, feudale, capitaliste sau socialist-democrate, dar și germenii unui viitor insolit își manifestă tensiunile, nepotrivirile, furia conviețuirii, iar tăvălugul în care este târâtă omenirea face ca tăcerea mieilor să devină una insuportabilă.
Îmi exprim totala compasiune pentru poporul israelian, se întâmplă pe Pământ noi și noi lucruri oribile, războaie iraționale, în contradicție cu orice idee de câștig, avantaj pentru vreuna dintre părți și, de aceea, îmi exprim îngrijorarea, în egală măsură, pentru poporul palestinian care devine și el o victimă teribilă a grupării teroriste Hamas.
Am vizitat Israelul de șapte ori, m-am simțit fascinată de acest pământ sfânt, plin de miracole și de contradicții, dar și de o istorie sângeroasă și de un destin tragic al celor doi frați vitregi, urmași ai Protopărintelui Abrahaam.Ismail și Isac, care nu își pot găsi de mii de ani, împăcarea…
Ecaterina Petrescu BOTONCEA este medic și scriitor, membră a Uniunii Scriitorilor din România…
Facebook
WhatsApp
TikTok
