Doi pe față, doi pe dos… Câte împletituri frumoase, ba chiar artistice, am scos dintr-un fir şi două andrele în timpurile acelea în care regele Minos mă aruncase pe mine, ca şi pe alte legendare făpturi, în umbroasele şi întortocheatele labirinturi ale greului Sine…
Recent, mai acomodată cu purgatoriul terestru, m-am gândit că poate ar trebui să fiu mai îngăduitoare cu mersul lucrurilor din afara micuței mele cochilii interioare în care am tot timpul treabă şi unde nu mi se termină niciodată avânturile şi, ca atare, să privesc mai detaşată la îmbinările de contraste din peisajul meu exterior, ce înaintează ca o peliculă de film pe care nu o poți modifica din fotoliul spectatorului, rolul de actor fiind tot timpul contestat, iar cel de regizor aparent absent…
Aproape contemporană cu voi, mai lucidă, dar tot neobişnuită cu amalgamul de ordine şi haos, nu prea ştiam încotro să lungesc firul salvator al Ariadnei, spre lumea largă sau spre măruntele mele orbite… Și am ales: mai presus decât bătrânul Thezeu, spre El, imaginea noastră reală, individuală şi colectivă, înaltă şi abisală, solidă şi imaterială, privire şi reflectare în mulți „D„-euri ai lumii, în misterioasa ei complexitate…
Puteți crede sau nu, eliberată de dileme, iubesc viața asta nebună, veselă şi tristă, apatică şi creatoare, genială şi stupidă, de care mă simt uneori strivită şi vă iubesc pe voi, dragi prieteni…
Ecaterina Petrescu BOTONCEA este medic și scriitor, membră a Uniunii Scriitorilor din România…
Facebook
WhatsApp
TikTok
