Pe Emil Cioran îl îndrăgesc pentru că este controversat, îl îndrăgesc pentru că nu a fost și nu și-a propus să fie perfect, îl îndrăgesc pentru căderile lui care nu l-au transformat în idol, îl îndrăgesc pentru sinceritate, pentru slăbiciune, pentru lipsa de narcisism, pentru inocență, pentru că este o îmbinare între banalitate și geniu, îl îndrăgesc pentru că a fost un depresiv blând, chiar dacă, la fel ca toți depresivii, a admirat pasiv paranoicii.
Nu, nu cred că a fost un inspirat în politica vremii, nu cred că a fost cel mai bun român, dar a fost unul dintre cei mai buni exploratori ai metafizicului, de unde viața se vede ca lupta fără victorie dintre toate contrastele ei, inclusiv dintre destin și contradestin…
Îl iubesc pentru durere, pentru stil și noutate, îl iubesc pentru că având atâtea calități, nu a fost iubit, nu a fost admis și nu e nici azi, ca Profet în țara lui… Iar el a știut asta…
N- 8 aprilie 1911, Rășinari… D- 20 iunie 1995, Paris…
Deși s-a impus ca scriitor și filosof de limbă franceză, nu și-a schimbat cetățenia română…
Ecaterina Petrescu BOTONCEA este medic și scriitor, membră a Uniunii Scriitorilor din România…