GEOMETRIA CUVÂNTULUI – Ecaterina PETRESCU BOTONCEA

1..Despre prietenie

 

De-a lungul timpului traversăm tot soiul de sentimente. Ele au sau nu au un nume, au sau nu au un zeu. Dragostea poate fi cel mai puternic sentiment, aproape o boală, care macină prin obsesie și te epuizează prin luptă. Are ca zeitate un patron feminin, o zeitate răzbunătoare și, deci, aprigă. O amazoană peste suflete… Dar mai are și un arcaș jucăuș, care te săgetează precum se joacă copiii pe tabletă, un prunc pe care îl ierți că se joacă cu sufletul celor mai mari, de nu știi de e înger sau demon, pentru că zeitățile din rândul cărora provine sunt capricioase, mereu plictisite și dornice să se distreze pe seama oamenilor.

Niciun zeu nu are onestitate, niciun zeu nu se coboară spre sufletul omului. Cei cu adevărat sinceri sunt eroii și sfinții. Iar dintre cei care se sustrag zeităților, fiind fibră din fibra lui Dumnezeu sunt doar prietenii. Sigur, prieteniile sunt pe nuanțe: din interes, din plictiseală, deci conjuncturale, și cea perfectă, cum o numește Aristotel, prietenia izvorâtă din dorința de a-i face bine celuilalt în orice condiție. Prietenia perfectă nu are sex, vârstă, culoare de ochi, de piele, nu se blochează în defecte fizice și are la bază o sinceritate totală. Ea nu se cântărește în bani, nu se cumpără și nu se vinde, nu minte, nu înșală, nu jignește și nu invidiază. Nu are termene, nu pune condiții și nu dispare nici după moarte, rămânând un exemplu pentru ceilalți.

Și ce bine că nu are un zeu, are însă un suflet, mare cât tot universul din care pleacă și unde se întoarce precum gândul cel bun al lui Dumnezeu. Pentru că, dacă ar fi altfel, s-ar numi căsnicie!

 

Ecaterina Petrescu BOTONCEA este medic și scriitor, membră a Uniunii Scriitorilor din România…