Am urmărit, preț de vreo jumătate de oră, pe Facebook, o întâlnire literară a grupului cultural Humanitas, despre viața și opera lui Victor Eftimiu, autor de teatru devenit personaj de carte, pentru Cristian Preda și de dezbatere publică, pentru trei oameni de cultură, Radu Paraschivescu, Alina Pârvulescu și Marina Constantinescu.
Nu mică mi-a fost mirarea să văd că demersul nu este unul de promovare a ceva, ci de linșare a unui nume care s-a impus la vremea lui și s-a bucurat de apreciere. Deși cei trei oameni de cultură, alături de autorul cărții prezentate (Robul succesului. Victor Eftimiu sub șase constituții), Cristian Preda, nu au avut nimic de împărțit cu personajul în cauză și cu succesul lui mare sau mic, vehemența și patima discursului împotriva dramaturgului mi s-a părut hilară. Toată cariera lui de promotor cultural a fost făcută praf. Nu cunoșteam amănunte din viața acestuia, mulțumindu-mă superficial să știu că a fost autorul unei piese de teatru care m-a încântat în copilărie, Înșir-te mărgărite!, precum și director de teatru și ambasador cultural prin funcțiile efemere pe care le-a cunoscut. Tema mea de gândire, în această seară târzie, după ce am renunțat să privesc până la capăt emisiunea Humanitas-ului, este vehemența împotriva unei construcții împlinitoare prin ceva. Cu ce ne încurcă darul cultural al cuiva care s-a străduit să făurească o operă și a reușit? Adică e bine sau e rău să lași ceva în urma ta? De ce ne legăm mereu de talanții înmulțiți și nu de cei nevalorificați? Vedem cu toții că urcușul cultural e cel blamat, acolo se aruncă cu pietre; e drept, cu pietre șlefuite și bine ascuțite. Pentru lumea tenebroasă a ignoranței și indiferenței, nicio armă scoasă la vedere, ca și când acolo ar fi idealul!
Avem un adevărat tezaur de scriitori afirmați ca valori autentice, bijuterii ale limbii române în ultimii zeci de ani, pe care ni-i îngroapă timpul în uitare și în lipsă de recunoștință și în loc ca aceia care au un cuvânt de spus și se fac auziți să le ridice un piedestalul spre bucuria urmașilor și slava literaturii române, ei se ocupă de lichidarea numelor afirmate. De ce ne îngropăm cultural literatura română și apoi afirmăm despre noi că suntem o cultură mică? Fiecare sat, fiecare oraș, fiecare județ, regiune, filială a Uniunilor de Creație ar trebui „să cotrobăie” în propriile sertare și să aducă la lumină toate mărgăritarele de opere și nume cultural valoroase și să le înșire într-o nesfârșită salbă a literaturii și culturii române. Bine ar fi să terminăm cu disecatul și să ne îndreptăm spre hermeneutica și îmbucurarea spiritului prin descoperire și promovare. De aceea iubesc Moldova, din punct de vedere spiritual. Orașele ei sunt vii, procesul creativ e dinamic, iar generozitatea o ia înaintea micilor rivalități între oamenii de creație. Regret că orașul meu se mișcă atât de anemic și atât de banal. Entuziasmul are nevoie de animație și de bună credință. Pe când oameni asemenea Școlii de la Târgoviște? Pe când scormonitori de valori? Pe când? Pentru că avem, dar le ignorăm cu desăvârșire! Întâlniri literare, dezbateri despre scriitori ai locului, vechi și noi, după un calendar al personalităților, lansări de carte cu public numeros, mediatizate corespunzător, asta ne trebuie! Fiecare localitate trebuie să arate că nu este una minoră. Țara asta mustește de opere și oameni nevalorificați! Noi nu de valori ducem lipsă, ci de valorificarea lor! Așa se manifestă un fenomen cultural, prin propria descoperire!
Așa încât, Înșir-te mărgărite! Măcar și numai pentru acest titlu îndemn și merită să îl respectăm pe Victor Eftimiu!
28 Iunie 2022
Ecaterina Petrescu BOTONCEA este medic și scriitor…
Facebook
WhatsApp
TikTok
