Tradiţia sârbească, la fel ca şi cea românească are multe de povestit, însă în ceea ce priveşte bucătăria sârbească, poate unul dintre preparatele cele mai iubite, pe care le-au adoptat şi românii, este plăcinta sârbească. Dulce, săţioasă, suculentă. Aşa ar descrie oricine plăcinta sârbească făcută de mâinile magice ale bucătăreselor sârboaice. Pentru a afla cum se face acest preparat îndrăgit atât de sârbi, dar şi de români am vorbit cu Tanti Florica, un reprezentant de seamă al bucătăriei sârbeşti şi o expertă în plăcinta sârbească. Înainte de reţetă, însă, Tanti Florica ne-a povestit ce rol joacă plăcinta în tradiţia sârbească.
”Până acum, când trăiau bătrânii noștrii plăcinta sârbească se făcea de lăsata secului, când se ducea plocon la nași, la cununii sau când se boteza un copil.” Acum, vremurile s-au mai schimbat chiar și în comunitățile tradiționale, precum este cea bulgărească din Târgoviște, oamenii fac plăcintă nu doar la astfel de evenimente, ci oricând au nevoie de ceva dulce. Însă Paștele și Crăciunul sunt sărbătorite așa cum se cuvine, iar preparatul nu lipsește de pe masă împreună cu cozonacul și pâinea împletită făcută în casă. ”Când eram mici mama împletea pâine și făcea o cruce frumoasă, o închina, o scotea din cuptor și abia pe urmă ne rupea și mâncam. E frumoasă tradiția, dar acum n-am mai rămas decât noi, cei de 60 de ani care o mai respectăm, tinerii au plecat cu școlile, se duc la discoteci, nu se mai fac șezători ca pe vremuri, de unde să aibă exemplu de la bătrâni.” spune tanti Florica cu nostalgie.
Ingredientele minune…
Făină, apă, ulei, ouă, zahăr, brănză, câteva mirodenii precum vanilia, romul sau lămâia. Acestea sunt ingredientele unei plăcinte reușite. Însă, orice gospodină ar spune că în aceste ingrediente nu este nimic special. ”Ingredientul” special vine abia atunci când vorbim de preparare. La început se face o cocă mai moale. Gospodina noastră spune că ”pentru o tavă de plăcină, musai una rotundă pentru că plăcinta sârbească în tavă rotundă se face, îmi trebuie 5 linguri de ulei, 10 de apă și un vârf de sare, pentru cocă. Dacă vreau o cocă mai tare se pune și un ou și se amestecă” Coca rezultată se împarte în cinci foi; una mai mare cu care să se acopere tava, inclusiv marginile tavei și restul de patru mai mici, cât tava. Tanti Florica spune că secretul plăcinei stă atât în foi, care trebuie să fie subțiri ca să se rumenească bine, dar mai ales în aluat.”10 ouă se bat bine, bine spumă și în aceste ouă se pune o cană, poate chiar două căni de apă. Acesta este secretul, dacă nu se pune apă în ou, iese un fel de omletă și nu este bună. Pe urmă, se sfărâmă brânza cu degetele sau prin răzătoare, apoi se pune zahăr după gust, dacă se vrea mai dulce sau nu și pe urmă se pune oul deasupra, bătut așa cum v-am spus.”
Pe rândul de jos al plăcintei nu se pune ou, ci doar zahăr și brânză, apoi se pune o foaie și abia apoi se pune și aluatul din brânză, ultimul strat trebuind să fie aluat nu foaie. Apoi se dă la cuptorul încins, aproximativ o jumătate de oră. ”Pentru a-ți da seama dacă plăcinta s-a copt, ea trebuie să fie rumenită, însă cel mai important este să clătinați tava și dacă plăcinta se desface, atunci înseamnă că este gata.”
Secretul e dragostea…
Pentru reușită sigură este nevoie, însă, și de mâini îndemânatice, dar și de mult drag. Tanti Florica spune că dacă ți-e frică că o să greșești și stai cu frica’n sân că nu va ieși cum trebuie plăcinta, sigur se va întâmpla ceva care va zădărnicii eforturile gospodinei. Așadar, dragoste, îndemânare, care se dobândește doar prin mai multe încercări, dar și apa adăugată în ouăle din aluat. Urmând toți acești pași, orice gospodină va găti sârbește. Sau cel puțin așa garantează Tanti Florica.