Teribilă confuzia între a formula o opinie și a face o analiză… Cei care mă insultă pentru că prezint o viziune realistă cu privire la situația din Ucraina ar trebui să citească următoarele despre cea mai importantă armată din UE și să răspundă la întrebarea cum vor putea statele europene să substituie SUA: „Luna trecută, predându-și insemnele președintelui Republicii, șeful Statului Major al Forțelor Armate, generalul Thierry Burkhard, a folosit cuvinte foarte clare despre situația armatei franceze. Discuția cu Emmanuel Macron a fost directă. Generalul i-a spus că stocurile noastre de muniții și tunuri erau aproape goale, după ce am oferit foarte mult Ucrainei”.
*
9 august… Înainte de a comenta oportunitatea întâlnirii dintre președinții Trump și Putin din Alaska, ar trebui să ne punem următoarea întrebare: este Ucraina în măsură să câștige războiul? Întrebarea acoperă nu numai resursele ucrainene, dar și capacitatea și voința aliaților de a o susține (sigur cu excepția României care are ca obiectiv trecerea de la sprijinirea rezistenței la obținerea victoriei…). Cu 100 000 de femei incorporate în forțele armate, cu resurse ce țin de echipamente și muniții din ce în ce mai limitate, răspunsul este evident. Președintele Trump este în poziția de a obține un acord bun pentru Ucraina. Spun „bun” în sensul în care, cum afirma Emmanuel Macron într-un discurs ținut la Comunitatea Sant Egidio, pacea nu poate fi decât impură, dar ceea ce căutam nu este puritatea ci funcționalitatea acesteia. Cu alte cuvinte, Trump are ce să pună pe masă pentru a obține concesii de la partea rusă: activele rusești înghețate, sancțiunile, reluarea cooperării energetice. Cât despre concesiile rușilor, acestea vor viza retrocedarea teritoriilor marginale din Sumi și Harkov, dar în schimbul celor 6000 kmp rămași neocupați din Donbass. Dar nu chestiunea teritorială importă în această negociere ci viitorul Ucrainei și aspectele ce țin de limitările forțelor armate ucrainene. Fără limitări și fără un mecanism de inspectare a anumitor situri industriale (Ucraina are capacități însemnate de producere a dronelor, a rachetelor și o comunitate respectată de nucleariști), rușii nu vor încheia războiul.
*
10 august… Cei care critică demersul SUA și baza de negociere propusă Federației Ruse, ar trebui să vină cu o alternativă realistă. Le mai sugerez să observe și atitudinea Franței, națiunea lider a coaliției de voință. Tăcerea Parisului, care în momentul negocierilor de la Riad a fost foarte vocal, spune foarte mult despre atitudinea țărilor UE care contează. Singurul risc al acestei negocieri care va avea momentul de imagine în Alaska e legat de un refuz ucrainean. Acest lucru ar avea drept consecință (ca să nu spun „ar oferi pretextul ideal”) retragerea SUA din dosarul războiului din Ucraina. E lesne de imaginat ce ar urma: continuarea războiului și obiective rusești maximale.
*
11 august… Declarația țărilor europene cu privire la negocierile SUA-Rusia rămâne la capitolul gestică, dacă nu este dublată de un ajutor consistent pentru Ucraina. Totodată, cred ca națiunile lider ale coaliției de voință și-au nuanțat poziția față de momentul Riad. A fost o liniște totală a acestora până la anunțul cu privire la summitul din Alaska, deși sunt convins că și la Paris și la Berlin se știa de procesul de negociere SUA-Rusia. Revenind la declarația europeană, România e absentă și acest lucru spune multe despre felul în care suntem percepuți de partenerii noștri. Semnificativ este că raportarea la flancul estic se face prin Polonia și Finlanda, deci Baltica, iar nu Marea Neagra (Apropo, nu ne-am lăudat atât cu abordarea strategica a UE la Marea Neagră? Mai multă modestie nu strica.). E important să fim prezenți la Festivalul Lupilor, dar e la fel de important să fim în dialog cu cei care au inițiative pe un dosar care privește regiunea noastră.
*
12 august… Rușii au reușit în apropiere de Kramatorsk străpungerea principalei linii de apărare ucrainene. A nu accepta soluția de negociere propusă de președintele Trump poate avea consecințe majore pentru viitorul Ucrainei, ca stat viabil și independent. Nu înțeleg de ce se promovează strident în mass-media noastră un narativ care nu are nicio legătură cu realitatea.
Ștefan POPESCU este doctor în istorie la Sorbona, un foarte cunoscut analist politic și, desigur, absolvent de CARABELLĂ târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
