Moartea președintelui Ion Iliescu ar trebui să fie un moment de reflecție despre cum ne raportăm la Istorie. Din păcate, o facem încrâncenat, militant, cu mult zgomot. Apanajul unei societăți periferice… Regretabil este că această atitudine o observăm chiar la unii istorici, la unii intelectuali care ar trebui să aibă o privire sine ira et studio, fără ură și părtinire. „Criminalul” X, „comunistul” Y – toate aceste adjective nu înseamnă analiză obiectivă, ci narativ militant care ne împiedică să vedem realitatea. O anumită formă de curtoazie, de eleganță, de spirit nobil, de capacitate de a te situa deasupra dezbaterilor și chiar de maturitate ar fi făcut posibilă evitarea unor comunicate din partea mai multor demnitari, în care dau impresia că se scuză pentru bifarea unui mesaj de condoleanțe. Când ocupi o funcție înaltă sau ești lider de partid trebuie să încerci să fii altfel, să ai curajul să arăți o anumită direcție, chiar dacă mulți nu te vor înțelege.
*
Bucurie mare în România pentru presupusa schimbare de atitudine a președintelui american Donald Trump față de Rusia… Nu cred într-un asemenea viraj. Dimpotrivă, la umbra gesticulației, dialogul americano-rus continuă. Emisarul american Steve Witkoff s-a aflat miercuri și joi la Moscova, iar SUA au găsit de cuviință să comunice pe larg despre vizita șefului agenției spațiale ruse Roscosmos, Dmitri Bakanov, la sediul NASA, și despre cooperarea celor două agenții. Revenind acum la ultimatum și sancțiuni la adresa Indiei, nu se va întâmpla nimic, războiul va continua, iar India va transforma, pe mai departe, țițeiul rusesc, iar motorina va ajunge pe piața europeană. În primul rând, rușii nu răspund la ultimatumuri. Cred însă că președintele rus va veni cu o inițiativă care să îi permită președintelui Trump salvarea aparențelor. În al doilea rând, sancțiunile la adresa Indiei trebuie votate de Senat, care își va relua activitatea în septembrie. La cca. 700 de milioane de barili importați anual de India e destul de greu să găsești substitut pe termen scurt, iar aici este și o problemă logistică ce ține de găsirea tancurilor petroliere necesare. Eventualele cantități de petrol aduse din zona Golfului vor fi cu 15-25 % mai scumpe. Nu mai insist asupra efectelor asupra Indiei și nu numai. Scăderea producției ruse de petrol va duce la o creștere a prețurilor care va afecta și piața americană. By the way, sistemul acesta indirect de export a produselor petroliere rusești via India și alte țări, este rezultatul unei înțelegeri tacite SUA- OPEC+ tocmai pentru menținerea unui preț rezonabil al petrolului.
*
Revenim la acordul „istoric”… Numai acest apelativ „istoric” poate fi reținut din comunicatul triumfalist al doamnei Ursula von der Leyen. Termenii acordului și simbolistica încheierii acestuia – în Scoția, la noua proprietate a lui Donald Trump – semnifică o înfrângere pe toate planurile pentru Uniunea Europeană. Privit cu neîncredere la început, războiul comercial aduce primele mari victorii lui Donald Trump. UE acceptă să plătească, practic, o taxă de acces pe piața americană de 15%, care va face produsele europene mai scumpe. Scumpirea produselor europene reprezintă un obiectiv al administrației de la Washington de încurajare a politicii buy american. Astfel, achizițiile de produse europene vor scădea, ceea ce va afecta, în lanț, atât companiile producătoare, cât și ecosistemele lor de industrii subcontractoare – a se vedea cazul fabricilor de subansambluri auto din România. Un alt efect va fi delocalizarea producției sau realizarea unor investiții pe sol american, ceea ce reprezintă un alt obiectiv major al administrației Trump 2, și anume reindustrializarea SUA. De altfel, acordul încheiat cu UE prevede și investiții europene suplimentare de 600 de miliarde de dolari în SUA și totodată importuri de gaz lichefiat și petrol, în valoare de 750 de miliarde.
*
Țările care pot susține această înțelegere sunt exact statele membre contributoare nete la exercițiul financiar multianual al UE, îndeosebi Germania. Și este greu de crezut că asemenea obiective pot fi realizate în paralel, cu generozitate, pentru reconstrucția Ucrainei sau pentru politica europeană de coeziune. Energia din SUA va fi mai scumpă, ceea ce va însemna un dezavantaj competitiv pentru industria europeană. În perspectiva strategiei europene de reînarmare, investițiile în extinderea capacităților de producție vor fi îngreunate de prețuri de 3-4 ori mai mari la energie decât în SUA. Și atunci, de ce să nu delocalizăm producția, cel puțin pe acele ramuri mari consumatoare de energie? Mai există o consecință vizibilă a acestui acord, și anume blocarea procesului de apropiere economică și politică a Marii Britanii de UE, pentru că nu întâmplător acordul comercial Washington-Londra este mult mai generos, inclusiv pe acele paliere unde SUA s-au arătat foarte exigente față de aliații europeni – oțelul, aluminiul și industria auto. Apropierea Marii Britanii de UE riscă să o facă să piardă aceste avantaje și prin urmare Londra va rămâne pe mai departe atașată așa-numitei special relantionship.
*
Poate UE să reacționeze? Cred că UE are puține șanse să oprească consecințele acestui acord, deoarece îi lipsesc structurile politice. Numai un proiect federal ar fi avut opțiuni, așa cum are China – aceea de a stimula motorul consumului intern. Acest acord va schimba UE din punct de vedere politic, fiind un dizolvant al actualului proiect. Țările europene vor fi stimulate să găsească soluții pentru a-și menține angajamentul securitar american și viabilitatea economică în noul sistem dorit de SUA prin găsirea unor soluții în afara Bruxelles-ului. Criticile venite de la Paris și de la Federația Exportatorilor Germani față de termenii acordului anunță o pierdere a autorității Comisiei în fața statelor membre.
Ștefan POPESCU este doctor în istorie la Sorbona, un foarte cunoscut analist politic și, desigur, absolvent de CARABELLĂ târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
