12 iulie… Frumoasă vizita de stat a președintelui Macron în Marea Britanie… Ultima vizită de stat la Londra a unui președinte francez a avut loc acum 17 ani. Cele două mari puteri tradiționale relansează vechea Antantă Cordială pe fondul proiectului de reînarmare a Germaniei. Este și motivul pentru care aspectele de colaborare militară au ocupat un rol central. Cele două se pregătesc pentru cea mai importantă provocare strategică. Cu o Germanie care va dispune în următorii 10-15 ani de cele mai importante forțe convenționale în Europa, Franței îi vor rămâne puține instrumente pentru a echilibra această putere care ocupă centrul continentului. Participarea comună Starmer-Macron prin videoconferință la reuniunea de la Roma privind „reconstrucția” Ucrainei este un alt semnal de lansare a cuplului franco-britanic. După Ucraina, această reconfigurare a echilibrelor de putere în Europa occidentală va fi marea provocare și pentru România.
*
Observ că aprecierile mele pe tema celui mai important subiect al agendei franco-britanice a provocat unele comentarii care îmi arată o anumită neînțelegere a realității. Paralela cu anii 1930 nu își are rostul, după cum afirmația cancelarului Merz, de la conferința de la Roma (Ucraina va cunoaște un proces de reconstrucție, la fel cum a cunoscut Germania după 1945) se dovedește total neinspirată. Nu se poate vorbi de reconstrucție atâta timp cât războiul continuă, iar 10 miliarde de dolari de angajamente pentru nevoi care sunt evaluate la 600 aratî că este mai mult vorba de un semnal politic. După cum China reprezintă singura amenințare care poate pune în discuție statutul SUA de hiperputere, pe continentul european, singura provocare pentru Franța este Germania. În iunie 2023, Școala de Război Economic de la Paris dădea publicității un raport al cărui titlu spune multe: „Ingérence des fondations politiques allemandes et sabotage de la filière nucléaire française”/„Ingerinta fundațiilor politice germane și sabotajul filierei nucleare franceze”. Dar să ne gândim și la cum au primit Mitterand și Margaret Thatcher reunificarea germană, cu multe rezerve, tocmai pentru că realizau că aliata RFG devenea prea mare, prea greu de echilibrat. Și da, Franța și Marea Britanie rămân mari puteri, după cum Germania rămâne o mare putere însă numai regională. Chestiunea determinării statutului unei țări nu ține numai de PIB și e mult mai complexă….
*
UE s-a pliat în fața exigențelor SUA, acceptând să plătească o taxă de acces pe piața americană de 15%. În plus, UE va face investiții în SUA de 600 mld dolari și va achiziționa gaz îîn valoare de 750 mld dolari. Consecințele acestui acord vor fi enorme. În primul rând, va bloca politica de apropiere a Marii Britanii de UE – nu întâmplător acordul încheiat cu Londra este mult mai generos și cuprinde și concesii pe exporturile britanice de aluminiu, oțel, auto. Apoi, va provoca o migrație a investițiilor, îndeosebi germane, către piața americană. Achizițiile masive de GNL vor menține un dezavantaj competitiv pentru industria UE și chiar mă întreb cât de profitabil va fi să extinzi linii de producție – unele mari consumatoare de energie – pentru a crește capacitatea de fabricare a echipamentelor militare. Achizițiile de produse europene în SUA, cum sunt automobilele germane, vor scădea pentru că produsele vor fi mai scumpe, iar acest lucru va duce automat la restrângerea producției în industria auto germană. Consecințe vor fi și pentru industriile subcontractoare din țările est-europene, precum România. Dar toate acestea vor avea și efecte în plan politic pentru UE – crăpăturile riscă să fie tot mai mari în zidurile „Casei comune europene”.
Ștefan POPESCU este doctor în istorie la Sorbona, un foarte cunoscut analist politic și, desigur, absolvent de CARABELLĂ târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
