Nu îmi propun să conving pe nimeni, prin comentariile mele cu privire la ultimele evenimente de politică externă. Sunt un exercițiu personal și manifestarea unei pasiuni. Deși mi-am încheiat de foarte mult timp studiile, mă consider tot student și am, de fiecare dată, în fața figurile profesorilor mei. Ei stăpâneau cu adevărat știința istoriei relațiilor internaționale. Bunăoară, profesorul meu alături de care mi-am susținut licența, prima lucrare de dizertație și doctoratul, Robert Frank, profesor emerit la Sorbona, era de o modestie rară, deși cărțile sale (câteva, iar nu câteva zeci, cum se mai publică la noi), erau cu adevărat fundamentale. O teză de doctorat, la el, dura 6, 8, chiar 10 ani. Minim 400 de pagini și obligatoriu contribuții la teoria școlii franceze de istorie a relațiilor internaționale contemporane… Întâlnirea cu asemenea maeștri, în sensul antic al termenului, te făcea să te întrebi: „Cine sunt eu? Ce reprezint?” Iată de ce, nu caut și nu sunt în măsură să conving pe nimeni…
„M-am întâlnit cu Titulescu pe plaja de la Cannes. Vorbea franceza mai bine decât mine. Ce om uimitor…” Asta scrie marele romancier german Thomas Mann despre diplomatul și omul de stat roman Nicolae Titulescu. „Salut în dumneavoastră, domnule Ministru, o forță europeană!” ii spunea omologul său francez Louis Barthou de la tribuna parlamentului. Să învățăm de la Titulescu curajul de a ne urma propriile convingeri!
*
Citesc în Libération că secretarul de stat britanic pentru forțele armate, Luke Pollard, infirmă spusele lui Macron referitoare la un plan convenit la summitul de la Londra, care ar prevede o încetare a focului provizorie, de 30 zile. «Nu există acord» între Londra și Paris, a declarat ministrul britanic, declarație care ne arată în ce iluzie ne complacem atunci când pierdem atât de multă energie cu discuții despre constituirea unei armate europene sau de capacitatea europenilor de a substitui Statele Unite ale Americii în asistența pentru Ucraina.
*
Marea Britanie va urma America. Se îndoia cineva de acest lucru? Numai prin alianța cu SUA, prin participarea la alianțele americane din Indo-Pacific, doctrina Global Britain, Britania Globală, elaborată ca alternativă la UE, poate fi pertinentă. Chiar merită Ucraina sau unii parteneri de pe flancul estic al NATO sacrificarea acestui parteneriat? Prin vocea vicepremierei britanice Angela Rayner, prezentă la BBC, guvernul Majestății Sale ne oferă explicit răspunsul: «șeful guvernului nu se lasă distras de anunțuri» [este vorba de anunțul SUA de a suspenda ajutorul acordat Ucrainei-n.m.] și preferă «să se concentreze pe obținerea păcii». «[Keir Starmer] va continua să dialogheze cu aliatul nostru cel mai vechi și cel mai puternic, Statele Unite…». Cu britanicii care fără îndoială că încearcă să tempereze unele tentații europene, greu de crezut că Franța, chiar în ipoteza în care va fi sprijinită de Germania, va reuși să coaguleze o poziție comună. Pentru moment, Germania e ocupată cu formarea coaliției guvernamentale, altfel spus în concediu în privința politicii internaționale și acest lucru îi convine de minune. Declarațiile ambițioase, rezervele exprimate față de SUA ale viitorului cancelar Friedrich Merz nu înseamnă nimic. Nu e încă șef al guvernului și nu angajează pe nimeni, cel mult CDU-CSU. Atunci când se va instala, prin aprilie-mai, și poate se va afla deja în fața unui acord SUA-Rusia, poziția sa se va schimba și își va aduce aminte că o dinamică pozitivă pe linia Washington-Moscova poate fi benefică economiei germane. Ce să mai spunem de celălalt mare partener al Franței, Italia, care caută să profite de pe urma neplăcerilor franceze în Africa doar-doar va fi pusă pe acelasi podium cu Franța, Marea Britanie, Germania. De altfel, în timpul summitului de la Londra și, mai ales, în plină criză diplomatică între Franța și Algeria, ministrul italian de externe Antonio Tajani se afla la Alger – altă dovadă a iluziei de a avea o Europa Unită în fața SUA.
*
Interviu la Europa FM, la emisiunea fanion a postului din Piața Victoriei. Tudor Mușat mă întreabă, la un moment dat, de ce Casa Albă face presiuni atât de mari la adresa lui Zelenski. Simplu, pentru americani ceea ce importă e ingineria acordului cu Moscova, iar nu soarta războiului din Ucraina. Este motivul pentru care au și anunțat, cu atâta ușurință, suspendarea temporară a asistenței militare.
*
Câteva idei… „Circul a înlocuit Forul din antichitate, a devenit epicentrul vieții publice, locul unde poporul își manifestă sentimentele, spiritul de opoziție și de frondă. În tribunele circului, împăratul ia contact cu subiecții săi și tot acolo, potrivit obiceiului, îi binecuvântează făcându-le semnul crucii. Tot în tribunele circului se joacă scenele cele mai tragice între suveran și poporul său, preludiu al revoltelor și revoluțiilor. […] Circul și religia, iată cele două ocupații de bază ale oricărui bizantin”. (Charles Diehl,- „Bizanț. Grandoare și decandență”, Paris, Flammarion, 1919)
Ștefan POPESCU este doctor în istorie la Sorbona, un foarte cunoscut analist politic și, desigur, absolvent de CARABELLĂ târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
