FRAGMENTARIUM – Ștefan POPESCU – Lumea, pe scurt…

Un cetățean fără gândire critică nu e un cetățean, e un corp inert, iar analistul şi comentatorul de politică externă care nu îndrăznește să pună în discuție diversele narațiuni nu analizează nimic: e inutil pentru a explica realitatea.

14 martie…  În contextul în care Israelul nu va mai putea conta pe o veritabilă deschidere regională prin aprofundarea relațiilor sale cu monarhiile arabe sunite, spațiul strategic al flancului sud-estic capătă o relevanță nouă. Însă capul de pod reprezentat şi de România nu mai este definit de logica confruntării cu Rusia, ci de această proiecție spre Levant și Orientul Mijlociu.

*

14 martie… Acceptarea inevitabilă a unor echipamente și efective militare americane suplimentare pe teritoriul României ar trebui privită cu luciditate și fără iluzii facile. Ar fi util ca vocile care reproduc în spațiul public mesajele instituționale să renunțe la alimentarea oamenilor cu tot felul de imaginare strategice. În privința „idioților utili” care își găsesc vocația în susținerea necondiționată a unor cauze, nu am așteptări. De aceea sunt inutile şi ridicole invocările precum „întărirea securității României” din comunicarea președintelui Nicușor Dan. Războiul actual din Orientul Mijlociu arată incapacitatea Washingtonului de a-și proteja aliații. În concluzie, pentru România motivația acceptului dat americanilor, trebuie să fie strict politică și economică: consolidarea relațiilor cu Statele Unite ale Americii și cu Israel, în logica intereselor reciproce. Nimic mai mult. Să fim scutiți de termeni inutili precum „alianță”, „valori comune” etc.

*

14 martie… Am avut un prieten francez care citea ziarele cu doua trei zile întârziere. O făcea deliberat, pentru a plasa subiectele într-o perspectivă mai lungă. În România această metodă devine obligatorie. Să luăm ca exemplu isterizarea publicului cu privire la aşa-zisa atacare a unei țări NATO de către Iran – o bază britanică din Cipru. Mă şi mir că nu s-a cerut trimiterea unei baterii Patriot şi a ceea ce poate fi util din inventarul armatei române. Trebuia noi să fi invocat art. 5 dacă britanicii ezită… Dacă însă lăsam isteria deoparte, observam motivul real: intrarea Ciprului în profunzimea strategică a Israelului. Această profunzime, pe fondul adevăratului competitor al Israelului – care nu este Iranul ci Turcia, are nevoie să fie lărgită. România are însă propriile sale interese care pledează pentru păstrarea echilibrului între Israel şi Turcia. Îmi recunosc limitele: nu pot judeca decât în optică românească. Simpatiile mele nu pot merge până la a prelua narațiuni, comunicate ale altor țări, crea pagini de lobby pentru o națiune sau alta.

*

14 martie… Arsenalul iranian rămâne aproape intact, afirmă surse israeliene şi occidentale citate de AFP. Dar eu nu pot crede aşa ceva. Aseară am aflat de la experții noştri că s-a terminat, nu mai au cu ce să tragă. Care să fie scopul promovării unei asemenea narațiuni fără legătură cu realitatea?

*

14 martie… Iată că publicațiile care se respectă încep să pună problema pierderii Golfului de către SUA. Previzibil. Dar ce va însemna pentru România? O întărire a prezenței SUA pe aliniamentul România, Bulgaria, Grecia, Cipru, Italia. În Asia de Sud nu prea au unde să meargă: Pakistanul şi India nu vor accepta să fie simple bastioane ale SUA. Însă natura prezenței americane în România va fi fundamental diferită de alianța de până acum un an şi ceva. România va fi în logica de cap de pod. Sigur că pletora de săgeți din spațiul public va începe – iar comunicarea publică pe tema aprobării detaşării unor efective şi echipamente ne-a arătat din plin – cu calificative de genul „valori comune”, „întărirea securității României”, „alianță” etc. Ceea ce ne va împiedica să ne definim şi să ne promovăm interesele noastre. Evident, se va oferi şi muniția standard cu „propaganda rusă” pentru a discredita orice mesaj care îşi va propune să aducă vreo nuanță. Că unii care tot dau înainte cu propaganda rusă dar introduc şi idei mai mult sau mai puțin subtile care cu adevărat sunt primite de la Est…

*

15 martie… Privită în cheie geopolitică, acțiunea americano-israeliană apare ca un dezastru strategic de prim ordin, ale cărui consecințe vor depăși, prin profunzime și durată, cele generate de intervenția din Irak din 2003.

*

15 martie… La ce politică avem noi în Orientul Mijlociu nu este nicio problemă că directorul direcției de spațiu a fost în concediu de odihnă. Deşi are o tradiție extraordinară, direcția de spațiu care acoperă şi Orientul Mijlociu a fost şi este una dintre cele mai ignorate de diverşii miniştri de externe din ultima vreme. Cine crede că cei care conduc ministerul, atunci când izbucneşte o criză, se consultă cu specialiştii direcției de spațiu – mai ales când criza are neşansa să nu fie în zona de interes a ministrului – trăieşte pe o altă lume.

*

16 martie… Nu este exclus ca bilanțul final al acestui război, pe fondul slăbirii Iranului, să consacre o preluare a activelor sale economice, la preț de lichidare, de către China, în timp ce Rusia ar putea profita pentru a-și instala, fără obstacole majore, o prezență militară la Golful Persic.

*

16 martie…  Reîncepe operațiunea de comunicare: Rusia pierde în Ucraina. Declarațiile președintelui ucrainean Zelenski și ale comandantului armatei Sîrski despre eliberarea a 300 sau chiar 400 de kilometri pătrați în sectorul sudic au fost rapid preluate, deşi nu au reușit să reducă atenția de la războiul din Iran. Aceste câștiguri teritoriale nu apar nici pe harta platformei DeepStateMap, nici pe alte cartografii serioase ale frontului.

*

17 martie… Nu mă număr printre admiratorii domnului ambasador Marius Lazurcă. Totuși, criticile stârnite de afirmația sa privind prezența Rusiei în statul român profund spun mult despre capacitatea de analiză a unora. Sunt convins că momentul afirmației sale nu a fost ales la întâmplare. Din păcate, vectorii de impact sănătoşi au limite serioase de audiență şi autoritate – aici este adevărata problemă a statului român. La Moscova, cei care au în fișa postului România au toate motivele de satisfacție. Narațiunea despre Rusia din spațiul public românesc circulă pe canale previzibile, ușor de influențat și, uneori, chiar de controlat. Influența înseamnă să poți stabili cadrul în care ceilalți discută, iar cine controlează cadrul, controlează și dezbaterea.

*

19 martie… Iranul se pregăteşte să lovească infrastructurile petroliere din regiune. În acest sens a transmis un avertisment de evacuare a acestora. Războiul depăşeşte un nou prag, acest lucru este clar, dar Orientul Mijlociu riscă să fie scos pentru un timp mai lung din geografia aprovizionării cu țiței şi gaz. Presimt că unui producător i se va prelungi ridicarea sancțiunilor…

*

19 martie… Apropo de unele comentarii pe care le primesc, mi se pare foarte potrivit un pasaj din Anatole France, din introducerea romanului său Insula Pinguinilor: „Cititorului nu-i place să fie surprins. El nu caută niciodată într-o poveste decât confirmarea propriilor convingeri. Dacă încercați să-l instruiți, nu veți face decât să-l umiliți și să-l enervați. Nu încercați să-l luminați, va striga că îi insultați convingerile”.

Ștefan POPESCU este doctor în istorie la Sorbona, un foarte cunoscut analist politic și, desigur, absolvent  de CARABELLĂ târgovișteană…