FRAGMENTARIUM – Ștefan POPESCU – Lumea, pe scurt…

Un cetățean fără gândire critică nu e un cetățean, e un corp inert, iar analistul şi comentatorul de politică externă care nu îndrăznește să pună în discuție diversele narațiuni nu analizează nimic: e inutil pentru a explica realitatea.

 

7 martie… Una dintre marile dificultăți ale comentariului de politică externă, fie că vorbim despre războiul din Ucraina, fie despre cel din Iran, ține de modul în care opinia publică este antrenată să perceapă aceste evenimente. Nu pentru a pricepe ce se întâmplă, ci pentru a declara de partea cui ești. În jurul acestei scene se mișcă comentatori prinși în rețele de loialități și dependențe. Fire invizibile – instituționale, financiare, ideologice – care nu se văd în public. Nu e greu de înțeles de ce. În România, a-ți câștiga pâinea analizând politica internațională este o ocupație fragilă. Oamenii au nevoi, familii, ambiții. Nu e simplu să înveți, în paralel, altceva care să-ți garanteze independența. Se adaugă orgoliile profesionale și necesitatea existențială de a fi acceptat de presa mainstream. A fi difuzat acolo înseamnă mai mult decât vizibilitate: înseamnă legitimitate, apartenență la „lumea bună”. Odată intrat în acest cerc, conformismul este inevitabil. În sfârșit, fondul tabloului unei lumi mici şi periferice – mahalaua – de care nu scapă nici cei şcoliți şi umblați.

*

7 martie… Creșterea intensității bombardamentelor nu garantează victoria. Să ne uităm la câteva războaie majore: Uniunea Sovietică a lansat peste două milioane de bombe asupra Afganistanului și totuși a pierdut războiul. În Vietnam, Statele Unite au aruncat peste 7,5 milioane de bombe fără a reuși să obțină victoria strategică. În Afganistan, deși SUA au aruncat peste 200.000 de tone de bombe, talibanii au erodat voința Washingtonului, iar azi se află la putere. Morala istoriei militare: superioritatea aeriană poate distruge dar nu decide singură rezultatul unui război.

*

7 martie… Cred că ne îndreptăm spre o nouă creștere a prețurilor la nivel mondial la petrol și gaze. Scumpirea combustibilului și a transportului va alimenta presiunile inflaționiste și va frâna ritmul creșterii economice globale. Este puțin probabil ca situația să se îmbunătățească în viitorul apropiat. În cea mai mare parte a regiunii, activitatea industrială este paralizată, iar lucrătorii străini care operau în statele din Golf au fost, în mare măsură, evacuați. Dinamica actuală indică o intensificare a bombardamentelor ceea ce înseamnă un orizont de timp şi mai mare pentru repornirea acestei industrii. Piețele financiare încep să devină un adversar mai mare decât Iranul.

*

 

8 martie… Ce țară fericitā, Finlanda! Ce plăcere pentru spirit să ascult intervenția preşedintelui Stubb la Delhi, în fața elitei politice şi economice indiene în frunte cu premierul Modi. Cum se poate ca o țară de 5.3 mil. locuitori să genereze un leadership de o asemenea calitate? Iar o țară ca România, de 18 mil, nu? Comparam cu răspunsul preşedintelui României, taxat pe drept cuvânt de CTP, referitor la proiectul de umbrela nuclearā franceză…

*

8 martie… Extinderea conflictului spre Caucazul de Sud şi accentuarea crizei energetice globale… Aceasta în cazul în care Azerbaidjanul s-ar alătura coaliției americano-israeliene, după cum lasă să se întrevadă o depeşă AFP… O asemenea alegere ar transforma infrastructura energetică azeră într-o țintă prioritară pentru rachetele și dronele iraniene. În același timp, este probabilă o convergență tactică între forțele azere și milițiile kurde active în zonă, evident nu pentru a merge spre Teheran ci pentru a forța armata iraniană să iasă la vedere. Pe acest fundal, tăcerea Moscovei capătă o greutate aparte.

*

8 martie… Preşedintele Trump ar lua în calcul o operațiune la sol în Iran. Dacă ar asculta de militari şi de servicii, mă îndoiesc că ar lua în considerare acest lucru. Chiar și dacă Azerbaidjanul sau kurzii iranieni şi irakieni s-ar alătura coaliției americano-israeliene, nu există posibilitatea unei invazii americane. Acest lucru ar necesita mult timp. În campania împotriva Irakului, trupele au fost aduse începând cu august 2002, pentru ca ofensiva să demareze anul următor pe 20 martie. Deci luni bune fără să existe problema amenințării porturilor pentru debarcare. Până atunci petrolul ar depăşi 150 de dolari, iar lumea intră în recesiune economică.

*

 

9 martie… Mă gândeam la rechizitoriul Revoluției din decembrie 1989… Interesantă această continuitate a metodelor… În decembrie 1989, oamenii Moscovei au pus în mișcare o vastă diversiune: povestea „teroristului-securist” a fost instrumentul prin care s-a încercat aprinderea fitilului unui război civil. Ținta era dezarmarea reflexelor de apărare ale statului – o Românie lăsată fără anticorpi instituționali. Astăzi metoda se repetă, pentru că scopul rămâne același.

*

9 martie… Ce are o influență mai mare – presiunea petrolului care va depăși 100 de dolari pe baril și a gazului natural la peste 50 de dolari MWh (cu toate şansele să atingă 60-70) sau reziliența strategică a alianței dintre SUA și Israel?

*

9 martie… Administrația Trump a reuşit să ofere chinezilor o ocazie extraordinară de a studia tacticile, viteza de reacție a unui dispozitiv care ar putea fi trimis in apropiere de Taiwan. Fără acest război, chinezii ar fi avut nevoie de mai mult timp, aşa au enciclopedia pe masă. Liaowang-1 este ancorată în Golful Oman (aflu că a părăsit apele omaneze – mulțumesc celei care mi-a semnalat!). Este o navă de informații de generație nouă, lansată la apă în 2025. Are un deplasament de 30.000 de tone. În sursele publice se spune că este capabilă să urmărească simultan 1.200 de ținte aeriene și de rachete, cu o acuratețe de identificare de peste 95% iar raza senzorilor săi ajunge la aproximativ 6.000 de kilometri. Dar dincolo de studiu mai e ceva. Alături de colegii lor ruşi, şi ei prin zonă, chinezii au aplicat o veche doctrină sovietică: sprijin de informații pentru un beligerant fără implicare directă în luptă.

*

9 martie… Deci New York Times ne spune ceea ce era vizibil pentru observatorii atenți şi neînregimentați: administrația Trump a subestimat capacitatea operațională a Iranului. Dar implicațiile vor merge dincolo de simpla eroare de calcul strategic. Dacă actuala dinamică se păstrează, ne putem aștepta la o destabilizare profundă a pieței energetice la nivel global. În războaiele asimetrice, victoria nu aparține neapărat celui care deține superioritatea militară, ci celui mai rezilient. Strategia constă în creșterea progresivă a costurilor pentru adversar. În cazul de față, aceasta se traduce prin impact asupra politicii interne americane și prin perturbări majore în economia globală. Plus presiuni din partea aliaților regionali (deşi se încearcă târârea lor în război – cazul Emiratelor Arabe Unite – aici comunicatul MAE emiratez este clar: executăm numai operațiuni defensive). Pe scurt, un război care nu era necesar şi care va afecta mai mult decât echilibrele din Orientul Mijlociu, poziția SUA în lume şi a Occidentului în general.

*

10 martie… Spațiul românesc s-a distins, în general, printr-o anumită sobrietate în raportarea la Orientul Mijlociu. E regretabil ca această tradiție începe să fie abandonată în favoarea importării unor narațiuni care îşi propun să transforme spațiul public românesc într-un simplu ecran de proiecție pentru conflicte în care nu suntem direct implicați. Ce bine ar fi ca energia mobilizată pe rețelele sociale să fie orientată mai puțin spre militantism și mai mult spre articularea interesului național al României în materie de politică externă. Şi când te gândeşti că unii se visează reprezentând România pe diverse poziții…

*

10 martie… Exact cum am scris în ultimul editorial din Gândul, Statele Unite sunt prinse în capcana iraniană. Deci Washingtonul a încercat şi direct şi prin Vladimir Putin să ajungă la o încetare a focului. Propunere respinsă… Consecințele acestui conflict se vor vedea într-o relaxare a legăturilor cu SUA din partea aliaților suniți din regiune. Aceştia vor căuta să îşi diversifice parteneriatele cu puteri precum China şi Rusia, care pot intermedia cu Iranul. Un recul grav al influenței americane într-o regiune strategică… Fără îndoială că limitele SUA în susținerea propriilor aliați din regiune, în protecția propriilor baze au fost observate şi de partenerii din Indo-Pacific. Şi da, reiterez o constatare pentru care am fost prieteneşte criticat: un rezultat dezastruos…

*

11 martie… Iranul minează strâmtoarea Ormuz. Cu alte cuvinte, atunci când se vor termina lucrurile, va fi nevoie de o operațiune de deminare care, după câte ştiu, ia ceva timp. Tensiunea pe piața petrolieră va creşte, Statele Unite au o capacitate de intervenție limitată întrucât rezervele lor strategice sunt undeva la 40%. E nevoie de un exit urgent din acest război!

*

11 martie… „Augustus susținea că războaiele ar trebui începute doar atunci când câștigurile potențiale depășesc cu mult pierderile potențiale. El spunea că a risca o acțiune militară pentru un câștig mic este ca și cum ai pescui cu un cârlig de aur”. – Suetonius*

 

12 martie…  Îmi pare rău să reiterez: înfrângerea strategică a coaliției SUA-Israel pluteşte în aer. Agenția France Presse ne informează că: „Oficialii israelieni își schimbă acum așteptările privind rezultatul unui atac asupra Iranului, iar ideea schimbării regimului este treptat scoasă din calcul atât de Israel, cât și de Statele Unite. Ambele țări au început să realizeze că regimul iranian este mult mai bine înrădăcinat decât se credea anterior”

Ștefan POPESCU este doctor în istorie la Sorbona, un foarte cunoscut analist politic și, desigur, absolvent  de CARABELLĂ târgovișteană…