7 februarie… Am spus în repetate rânduri că Europa nu va rămâne insensibilă la semnalele de cooperare dintre Statele Unite și Rusia. Vizita la Moscova a consilierului diplomatic al președintelui francez, Emmanuel Bonne, urmată de prezența ministrului elvețian de externe, indică o schimbare de climat strategic în Europa. Declarația cancelarului Merz, potrivit căreia dialogul cu Rusia trebuie reluat, nu face decât să confirme această tendință. Ucraina a încetat să mai fie miza centrală a negocierii cu Moscova. Miza principală este cooperarea economică a spațiului euro-atlantic cu zona euro-asiaticā. Războiul din Ucraina, în această logică, este tratat ca o etapă tranzitorie. Financial Times scrie despre această schimbare a focalizării: pachetele de cooperare de ordinul miilor de miliarde de dolari propuse de Moscova Washingtonului sunt un semnal pentru puterile europene industrializate că pot fi lăsate pe dinafarā.
*
7 februarie… Plăcile tectonice ale geopoliticii: ordinea mondiala într-o fază de tranziție – articolul meu de fond din Dilema…
*
8 februarie… Deși sunt convins că singura ieșire realistă pentru Europa rămâne consolidarea sa într-un sistem american revizuit – preferabil unei ordini continentale dominate de Germania – nu pot să nu privesc cu profundă admirație şi afecțiune felul în care Franța încearcă să facă față declinului european cu demnitate. Din dialogurile mele cu unii gânditori francezi se desprinde o luciditate lipsită de iluzii: nici ei nu mai cred că pot opri transformările care le vor remodela, inevitabil, cultura strategică. Și totuși, dincolo de calcule, de rapoarte și de statistici, subzistă o Franță care refuză să dispară, să abdice în tăcere. O Franță care continuă să joace, chiar și atunci când tabla de joc pare pierdută. La aceasta m-am gândit privind scena sosirii ambasadorului Jean-Noël Poirier în calitate de consul general la Nuuk, în Groenlanda: semnul unei puteri care știe că epoca sa se închide, dar care nu acceptă să părăsească scena fără a-și afirma, până la capăt, voința de a rămâne relevantă.
https://www.instagram.com/reel/DUbFJA-iT3U/?igsh=MWNtaWQwdXdreGRveQ==
*
9 februarie… Citesc în La Repubblica următoarea ştire care evident nu putea apărea la noi: Preşedintele francez Macron şi preşedinta Comisiei Europene von der Leyen au discutat la Paris despre trimiterea unui emisar european la Moscova. Fostul preşedinte finlandez Sauli Niinistö ar putea fi învestit cu această calitate.
*
12 februarie… Simțul măsurii nu ne prea caracterizează pe noi, românii. Acest lucru se observă foarte bine când vorbim de politica internațională, atât la nivelul actorilor de teren, cât și al analiștilor. Miniștrii de Externe care s-au succedat nu au pierdut ocazia ca, la bilanț de activitate, să se laude cu contribuția lor istorică la afirmarea României pe toate meridianele lumii, constituirea în jurul țării „a unei centuri de securitate“, creșterea prestigiului țării și, evident, prieteniile lor cu mai marii lumii. În mod cert, asemenea rezultate l-ar fi făcut invidios și pe Nicolae Titulescu, personalitate cu adevărat mare a lumii diplomatice, evocat și de Thomas Mann în memoriile sale („M-am întâlnit cu Titulescu pe plaja de la Cannes, vorbea franceza mai bine decât mine…“). Și cum e în prezent?
Ștefan POPESCU este doctor în istorie la Sorbona, un foarte cunoscut analist politic și, desigur, absolvent de CARABELLĂ târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
