Polonia este un aliat important. Cu toate acestea nu pot accepta ca un demnitar al statului român să afirme că ne reprezintă interesele la o reuniune precum cea de la Paris. Acest lucru ar fi fost posibil numai dacă, în prealabil, partea poloneză s-ar fi consultat cu România, iar guvernul român ar fi acceptat și mandatat pe baza unor elemente clare. De exemplu, în prealabil, s-ar fi putut activa chiar și online formatul B9. Interesele statelor nu se suprapun, chiar atunci când sunt aliate în cadrul unor organizații cu grad ridicat de integrare. Interesele naționale se pot suprapune punctual. Din acest punct de vedere, relațiile româno-poloneze din perioada interbelică sunt un bun exemplu. Ca și atunci și acum Varșovia se asociază României pentru a da mai mare pondere inițiativelor sale regionale. În rest, nu dorește să accentueze ponderea României în Europa de SE, pentru a nu acredita ideea de tandem, cu alte cuvinte pentru a nu se pune pe același plan cu România. Este motivul pentru care, pentru Inițiativa celor 3 Mări, s-a asociat Croației, iar nu României. România a încercat să atragă Polonia spre Marea Neagră (și Turcia spre Baltica) prin inițierea unei trilaterale. Din păcate, pe fondul lipsei de angajament al Varșoviei și Ankarei, reuniunile trilateralei România-Polonia-Turcia, fără periodicitate, au rămas la stadiul de rutină diplomatică. Revenind la speța reuniunii de la Paris, România chiar este unul dintre principalele state europene. Teritoriul nostru a fost, poate, mai important decât cel polonez în susținerea Kievului și va fi aproape la fel de important în conectarea Ucrainei la spațiul european. Iar fac o predicție – ce să fac, nu mă pot abține… – după război, Polonia va încerca, în cazul în care Kievul își va păstra independența, să aspire să orienteze Ucraina spre Baltica.
*
Rușii nu vor pierde excepționala ofertă a SUA de a ajunge la un „deal”. Ei înșiși sunt slăbiți de pe urma războiului. Totuși, păstrarea zonelor ocupate și neadmiterea Ucrainei în NATO nu sunt concesii făcute de administrația Trump. Erau implicite încă din vremea administrației Biden. Însă, odată „actate” aceste două mari concesii, echipa rusă de negociere va căuta să își maximizeze câștigul prin orientarea negocierii pe foarte multe elemente de detaliu, căutând să valorifice factorul timp: americanii își doresc negocieri și rezultate rapide.
*
După o serie de crize, Octavian Augustus instaurează în anul 31 i. Hr. un nou regim politic: Principatul. Caracteristica sa de bază este trecerea la un regim imperial și concentrarea puterii într-un singur centru de decizie. Să ne imaginam lumea occidentală aidoma statului roman în tranziția de la republică la imperiu, iar noua postură a SUA să o considerăm demersul de concentrare a puterii imperiale.
*
Ministrul de Externe al Franței, Jean-Noël Barrot, a declarat, apropo de întâlnirea de lucru informală de la Paris, care își propune să discute modalitățile de reacție ale UE la negocierile SUA-Federația Rusă, că vor lua parte „principalele țări europene cu rol în securitatea europeană”. Care sunt acestea? Franța, Marea Britanie, Germania, Italia, Polonia și Danemarca – aceasta din urma „reprezentând țările scandinave și batice”. Europa de Sud-Est, cu provocările sale specifice, nu este reprezentată. De asemenea, observ suprareprezentarea Mării Baltice și absența Mării Negre, în condițiile în care se va discuta despre o țară riverană, Ucraina. Mă tot gândesc și la semnificația pe care o acordă Parisul trupelor franceze din România. De asemenea, observ și la americani și la europeni o ierarhizare clară între Marea Baltică și Marea Neagră, în defavoarea celei din urmă.
*
Criza canalului de Suez din 1956 arată europenilor ce să nu facă azi, pe fondul negocierilor dintre SUA și Federația Rusă, pentru a nu suferi consecințe similare. La acea vreme, Franța era determinată dar nu avea obiective clare, aliatul britanic era ezitant chiar și în privința intervenției militare împotriva Egiptului. Pe fondul opoziției sovietice și americane, obiectivele clare și viteza de decizie trebuiau să fie la ordinea zilei. Nu au fost, iar rezultatul a fost ștergerea durabilă a influenței celor două puteri tradiționale în Orientul Mijlociu și o Europă cu viteze strategice diferite: Marea Britanie s-a plasat sub tutela Washingtonului, pe când Franța a dezvoltat conceptul de autonomie strategică.
*
Discursul vicepreședintelui american JD Vance în deschiderea Conferinței de Securitate de la Munchen îmi întărește convingerea că asistăm la o revoluție în raporturile Statelor Unite cu statele Uniunii Europene. La Washington nu se mai acceptă ideea de pol european de putere, nici măcar economic. O Europa în jurul Washingtonului, aliniată total… Adevărul este că la Washington am simțit iritarea profundă, inclusiv la cei cu afinități față de Partidul Democrat, cu privire la ideile vehiculate îndeosebi de francezi, de autonomie strategică sau pilon european. Întâlnirea cu șefa AfD înseamnă o legitimare a acesteia și, totodată, trădează intenția de schimbare din temelii a fundamentelor politice ale Uniunii Europene. Noua administrație de la Washington are nevoie de parteneri politici dispuși să reconfigureze UE.
Despre Ucraina aproape nimic în discurs, iar întâlnirea cu Zelenski a fost de a confirma cele știute: SUA doresc să pună capăt războiului în următoarele luni.
*
Cine să îl sune pe Donald Trump în numele Uniunii Europene, apropo de negocierile referitoare la Ucraina? Dincolo de fragmentarea europeană în materie de politică externă, îmi este teamă că în perspectiva negocierilor comerciale, europenii înșiși nu doresc să strice atmosfera cu Donald Trump.
*
Negocieri SUA- Rusia pe tema Ucrainei în Arabia Saudită. Cum să le privim ? 1.Un subiect care privește Europa nu este negociat pe sol european. Este și simbolic, dar arată o marginalizare a puterilor europene, a UE. 2.Locul ales ne poate transmite că negocierile nu vor privi numai Ucraina. Acesta este un subiect între alte teme de negociere și de discuție… 3.Ce vor face europenii ? Vor accepta aranjamentul care va rezulta. Nu au ce face. Să sperăm că această situație ne va face să relansăm proiectul european și să ajutam la pansarea rănilor Ucrainei.
*
Convorbire telefonică de o oră și jumătate între președinții Trump și Putin… Din partea SUA, în echipa de negociatori, prezența notabilă a lui Steve Witkoff, emisarul pentru Orientul Mijlociu… Președintele SUA a enumerat alături de Ucraina și alte subiecte evocate: Orientul Mijlociu, energia, dolarul, inteligența artificială. Deci negocierile, cum era de așteptat, vor fi mai ample pentru că miza nu e un singur dosar – Ucraina, ci relația bilaterala SUA-Rusia cu implicații globale. Washingtonul este conștient că nu mai poate opri realitatea unei lumi multipolare. Singura intervenție pe care o pot face este asupra ponderii fiecărui pol de putere. Și dumneavoastră, dacă ați fi puși la Washington în situația de a întări sau slăbi polul reprezentat de China ce ați face? Va fi, deci, o înțelegere. Acum se pune întrebarea ce facem noi la București ? Pentru că voi îndrăzni o predicție: vor exista state din regiunea noastră – și nu mă refer la Ungaria – care își vor adapta politica externă la noua destindere dintre SUA și Rusia. Cei care vor rămâne înțepeniți în tiparele din anii 1950, de Război Rece, vor fi perdanții istoriei. Marea politică nu se face cu discursuri moralizatoare și cu emoții, ci cu calcule bazate pe realități.
*
La Paris a avut loc summitul acțiunii asupra inteligenței artificiale. Emmanuel Macron a fost gazdă pentru JD Vance, tânărul vicepreședinte al SUA care, aidoma sefului său, efectuează prima vizita tot la Paris, pentru premierul Indiei, N. Modi. Provocările globale precum schimbările climatice, cele tehnologice precum IA au fost investite de geopolitică și, prin urmare, au devenit domenii de reinventare a politicii externe și diplomației. Mi-aș fi dorit să ne însușim și noi aceste transformări, un bun prilej de a face legătura dintre business și acțiunea externă și, mai ales, de a ieși din rutina diplomatică și de a adopta o cultură a rezultatelor.
Ștefan POPESCU este doctor în istorie la Sorbona, profesor asociat la SNSPA, un foarte cunoscut analist politic și, desigur, absolvent de CARABELLĂ târgovișteană…