5 decembrie… Ce rămâne după febra negocierilor dintre SUA și Rusia privind Ucraina? Cumulul tuturor episoadelor, aparent disparate, conturează însă un singur fir roșu: transformarea profundă a obiectivelor americane față de Federația Rusă. Această observaţie trebuie să stea la baza oricărei analize serioase. Ea explică mișcarea de fond care împinge spre negocierile secrete cu Moscova – neliniare dar continue, informarea a posteriori a ucrainenilor și europenilor. Mai multe în editorialul meu din Gândul. Un detaliu aparent marginal, prezent în diversele versiuni ale planului de pace, dar revelator pentru direcția strategică pe care Washingtonul o preferă în ceea ce continuăm să numim flancul estic al NATO: menționarea Poloniei ca platformă pentru desfășurarea aviației occidentale într-un eventual dispozitiv de garanții post-conflict… Un nou indiciu elocvent privind reconfigurarea arhitecturii de securitate regionale. Acest aspect confirmă prioritizarea regiunii baltice, repoziționarea Ucrainei – în faza postbelică – spre axa Polonia–Marea Baltică, și marginalizarea spațiului pontic. O dovadă suplimentară a faptului că Mării Negre și României li se atribuie un rol mai redus în geometria de securitate regională configurată în noile scenarii americane.
*
5 decembrie… M-am bucurat să iau parte, în calitate de vorbitor, la Bucharest Security Conference organizată de SNSPA, un eveniment care a avut marele merit de a reuni cele mai diverse voci în politica externă. Salut și îmi exprim deschiderea pentru orice altă inițiativă care să întărească dialogul onest și liber în spațiul public românesc.
*
5 decembrie… Noua Strategie de Securitate Națională a Statelor Unite oferă câteva linii de forță care merită luate în serios. În primul rând, americanii anunță – fără echivoc – că prioritatea absolută este refacerea internă. Identitatea, structura socială, reindustrializarea, reconsolidarea politică a centrului: toate acestea sunt mai importante pentru Washington decât orice criză externă. Un imperiu nu poate proiecta ordine dacă e șubred în interior. Iar America știe că, pentru a rămâne America, trebuie mai întâi să-și securizeze Emisfera Vestică. Privirea spre Europa este una pe termen lung. Documentul admite ceea ce europenii preferă să evite: câteva state NATO se îndreaptă demografic spre majorități non-europene. O schimbare care va transforma și comportamentul acestor țări în sistemul internațional. E o realitate, nu o predicție apocaliptică. Combinată cu declinul economic și cu volatilitatea etno-demografică, Europa apare ca un continent fragil, greu de integrat într-o strategie coerentă de competiție intensă cu China sau în ecuația multipolarismului emergent. În acest context, reafirmarea interesului american pentru UE – strategic, dar și cultural – trebuie citită ca o încercare de a salva ceea ce mai poate fi salvat. Washingtonul caută ancore, nu iluzii. De aici și preferința clară pentru campioni regionali funcționali: binomul Polonia-Finlanda devine o piesă pivot în noua arhitectură americană. Totodată, americanii indică limpede obiectivul stabilizării relației cu Federația Rusă. Iar ieșirea din războiul din Ucraina figurează drept prioritate. Cu alte cuvinte, cei care continuă să predice războiul etern în Ucraina sau încearcă să saboteze procesul de pace promovat de Washington se autoexclud din circuitul de influență american (aviz amatorilor de la București…). În noua configurație a taberei euroatlantice, Uniunea Europeană – în forma sa actuală – își pierde locul natural. România va resimți această realitate mai dureros decât alții: absența unui grup regional comparabil cu Visegrad, o platformă prin care să conteze, devine o vulnerabilitate structurală.
*
6 decembrie… În timp ce ministra noastră de externe bifa ritualic pe reţelele sociale participarea la ministeriala OSCE de la Viena – aş fi curios ce punctaj i-a fost pus în faţă… – o ştire cu adevărat strategică a trecut complet pe lângă spaţiul public românesc. La Viena, Statele Unite au pus OSCE-ului un ultimatum: reformă sau retragere. Reprezentantul SUA a spus că organizaţia „rătăceşte de ani buni”, pierdută într-un labirint birocratic şi ideologic, cu un site încărcat de „priorităţi” care ignoră chiar misiunea fondatoare: prevenirea conflictelor în Europa. În loc să se concentreze asupra gestionării războaielor şi zonelor de instabilitate, OSCE s-a transformat, „într-un catalog de proiecte sociale”. Iar întrebarea rostită de emisarul SUA cade ca o lovitură de cuţit: dacă OSCE nu poate oferi valoare acolo unde ar trebui să conteze cel mai mult – gestionarea relaţiei de conflict cu Rusia – atunci de ce ar rămâne America la masă?
*
6 decembrie… Nu am nici cea mai mică îndoială că spațiul european va fi reconfigurat în următorii ani sub impulsul decisiv al Statelor Unite. Uniunea Europeană rămâne, în fond, un segment – unul relevant, desigur – al vastului ecosistem strategic american. În interiorul acestui cadru, unele state europene cu tradiție de autonomie strategică, precum Franța, vor căuta probabil să își reafirme controlul asupra propriului hinterland geopolitic: teritoriile ultramarine, dar și spații precum Sahelul, unde Parisul a mizat mereu pe o prezență directă, dictată de imperative securitare greu de ignorat. Istoria oferă un precedent instructiv: după 1871, lovită de înfrângerea în fața Prusiei – care a însemnat totodată colapsul ambiției europene a lui Napoleon al III-lea – Franța s-a replasat instinctiv în perimetrul său imperial. O reacție de retragere strategică, dar și de reconstrucție. Astăzi, dinamica nu este identică, dar logica rămâne recognoscibilă: acolo unde Europa se subordonează inevitabil vectorului american, statele cu memorie imperială caută să-și recâștige un spațiu propriu de manevră.
*
7 decembrie… Deci reuniuni secrete între foști responsabili germani și interlocutori apropiați de puterea rusă, desfășurate în locuri precum Abu Dhabi sau Baku… Atunci când relația oficială se blochează, se reactivează „canalele secundare”, populate de pensionari influenți, experți cu memorie lungă și lobbyiști cu acces privilegiat. Pentru cine cunoaște abecedarul diplomației, acest mecanism e aproape banal. Actorii schimbă decorul – astăzi Golful, mâine Caucazul – dar logica rămâne aceeași: menținerea unui fir de comunicare, oricât de subțire, între părți care în public nu-și pot permite să vorbească.
*
7 decembrie… Owen Matthews, in The Telegraph, publică un articol cu titlul: Șefa diplomației europene este un cadou pentru Kremlin. Dacă diplomația europeană devine sinonimă cu retorică moralist-idealistă, fără putere reală, Kremlinul are încă un argument că „Europa nu decide nimic”. Matthews subliniază că negocierile reale pentru un viitor acord de pace în Ucraina se desfășoară între Moscova, Washington şi Beijing – UE fiind, în cel mai bun caz, un „observator moral”. Îi împărtăşesc opiniile. Persoana Înaltului Reprezentant pentru Politică Externă a devenit un factor de vulnerabilitate strategică. Rezistența sa de a accepta compromisuri face ca blocul să rateze rolul de actor activ, această lipsă a UE de la primul nivel al negocierii fiind o oportunitate pentru Moscova.
https://www.telegraph.co.uk/…/kaja-kallas-is-a-gift-to…/
*
7 decembrie… La standul editurii Litera am avut ocazia să prezint volumul fostului șef al parchetelor militare, generalul Cătălin Ranco Pițu, Ruperea blestemului, lucrare pe care am prefațat-o. Alături de fostul procuror general Augustin Lazăr a fost un prilej util să discutăm pe tema unui eveniment, revoluția din 1989, ale cărui efecte se simt şi astăzi.
8 decembrie… În noua Strategie de Securitate Națională a Statelor Unite revine ideea delegării unor „campioni regionali” însărcinați să stabilizeze periferii strategice în numele și în beneficiul Washingtonului. În Europa de Est, Polonia se conturează, fără ambiguități, drept principalul executant al acestei logici de proiecție a puterii americane. În acest cadru trebuie citită și oferta recentă a Statelor Unite: transferul a 250 de transportoare blindate Stryker, scoase din dispozitivul american din Europa, cedate Varșoviei la prețul pur simbolic de un dolar. Un gest aparent tehnic, dar cu o încărcătură politică evidentă – marcarea Poloniei ca pivot militar regional.
*
10 decembrie… România se află într-un moment cu adevărat delicat. Washingtonul, preocupat de reconfigurarea globală, transmite explicit şi implicit că arhitectura de securitate a Mării Negre nu mai este prioritară. Bucureștiul caută compensații europene: o Franță dispusă să „acopere” sud-estul în timp ce Germania administrează nord-estul. Dar ceea ce pare astăzi o soluție poate deveni mâine o iluzie, dacă Parisul, împins de propriile constrângeri securitare, va fi forțat să-și concentreze resursele pe Sahel și Mediterana. Mai multe, despre vizita președintelui Dan la Paris, in editorialul pe care l-am publicat în Gândul: Prima vizită oficială de la instalarea președintelui Nicușor Dan – Paris – reprezintă un mesaj cu semnificație strategică. În logica tradiției europene, prima vizită oficială reprezintă întotdeauna un semnal despre orientarea geopolitică a unui mandat. Mesajul aparent „francez” al debutului prezidențial este însă contrabalansat de vizita de lucru de la Berlin, la scurt timp după instalarea la Cotroceni. În noul duopol continental, Germania și Franța încearcă să-și împartă estul Europei: Berlinul – spațiul baltic; Parisul – sud-estul. Bucureștiul se plasează undeva la intersecție, fără a controla geometria. Dincolo de simbolism, scenariul parizian dezvăluie limitele unei diplomații care încă funcționează în tiparele prăfuite ale vremurilor sigure. Prânzul de la Élysée, fără conferință comună, fără grei ai statului francez, amintește de relațiile pe care marile puteri le întrețin cu statele pe care nu le consideră problemă, dar nici soluție. Dacă premierul croat Andrej Plenković, aflat cu o zi înainte în capitala franceză, poate beneficia de conferință comună cu Macron, iar președintele României nu, atunci ordinea informală a relevanțelor europene devine transparentă.
*
Ștefan POPESCU este doctor în istorie la Sorbona, un foarte cunoscut analist politic și, desigur, absolvent de CARABELLĂ târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
